Invalidity of jurisdictional conflict referral due to unilateral declination without reciprocal incompetence

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea procesului-verbal nr. x din 5 septembrie 2019 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu reprezentat de încheierea din data de 28 mai 2009 a Judecătoriei Suceava, act de executare prin care i s-a instituit obligaţia de a achita suma de 18500 RON, cu obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a restitui către contestatoarea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a tuturor sumelor încasate în baza titlului executoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 1621 din 3 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestatoare; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 135 din C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, această instanţă a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar aceasta din urmă este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A reţinut că prin încheierea din data de 28 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2009, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. al Bucovinei în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, fiind obligată pârâta debitoare la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data de 17 martie 2006 şi până la executarea obligaţiei prevăzute în decizia civilă nr. 83/07.02.2006 a Tribunalului Suceava.

Ulterior, pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin încheierea din 28 mai 2009 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2009.

În acest context, raportat la faptul că debitorul împotriva căruia creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală urmăreşte realizarea creanţei este reprezentat de Direcţia Silvică Suceava, astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, şi că în cadrul contestaţiei la executare nu poate opera schimbarea debitorului anterior menţionat, cu sediul în Suceava, b-ul 1 decembrie 1918, nr. 6, judeţul Suceava, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a stabilit că revine instanţei în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a se crea conflict negativ de competenţă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: două sau mai multe instanţe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă să fie reciproce şi cel puţin una dintre instanţele sesizate să fie competentă să soluţioneze cauza.

Aşadar, existenţa conflictului negativ de competenţă presupune pronunţarea unor soluţii de declinare a competenţei de către instanţele sesizate.

Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "Dacă instanţa se declară necompetentă (...), dosarul va fi trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

În speţă, din lucrările dosarului, nu se identifică premisa naşterii unui conflict negativ de competenţă, în contextul în care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pronunţând o soluţie de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Suceava, nu s-a conformat dispoziţiilor legale precitate, ci a înaintat dosarul instanţei supreme pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Prin urmare, cât timp nu există o hotărâre prin care Judecătoria Suceava, la rândul său, să-şi decline competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, condiţia obligatorie a reciprocităţii hotărârilor definitive de declinare a competenţei nu este îndeplinită, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Cum procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai în condiţiile prevăzute de art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi va restitui dosarul instanţei care a sesizat-o, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului de competenţă.

Dispune restituirea dosarului la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.