Territorial competence for judicial partition: exclusivity of last domicile and waiver of public-order incompetence exception after first hearing

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

La data de 29 iulie 2016, sub nr. x/2016, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, secţia civilă, cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. (moştenitor a lui R.), S., T., U., V.. W., X., Y. şi Z., prin care s-a solicitat ieşirea din indiviziune asupra terenurilor rămase de pe urma autorilor: AA., ai cărui moştenitori legali sunt C., D., E., F. şi BB., în prezent decedată, moştenitorii săi fiind G. şi H.; CC., ai cărei moştenitori legali sunt A., DD. şi EE.; FF. şi GG., ai căror moştenitori testamentari sunt B. şi HH., în prezent decedată, moştenitorul său fiind B., conform certificatului de moştenitor nr. 95, din dosarul succesoral nr. x/2015 al Societăţii Profesionale Notariale II. şi JJ.; Y., ai cărui moştenitori legali sunt X., KK. şi Y.; LL. şi MM., ai căror moştenitori legali sunt I., R., K., NN., L., S., P., O., N., J., U., OO., PP. şi QQ., ultimii 3 fiind decedaţi, moştenitori ai acestora fiind T., cu referire la defuncta QQ., V., cu referire la defuncta OO. şi W., cu referire la defunctul PP..

Intervenienţii DD. şi EE. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au arătat că sunt şi moştenitori ai autoarei comune a părţilor, CC., şi au fost menţionaţi în titlul de proprietate şi ordinul prefectului, acte emise cu privire la terenurile ce fac obiectul partajului, astfel că au solicitat să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la aceste terenuri şi faţă de aceştia, având în vedere că au vocaţie succesorală.

Prin încheierea din 23 februarie 2018, Judecătoria Brezoi a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, reţinând că numiţii EE. şi DD. au formulat o cerere de intervenţie în interes propriu care, potrivit art. 62 din C. proc. civ., trebuie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, aceasta pentru că sub aspectul naturii juridice intervenţia voluntară este o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva persoanelor iniţiale, prin care se urmăreşte valorificarea unui drept propriu şi, potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de intervenţie se taxează ca şi cererea principală, iar taxa judiciară de timbru se ataşează cererii, potrivit art. 197 din C. proc. civ., aceasta fiind o condiţie de formă a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri, au declarat apel intervenienţii DD. şi EE..

Prin decizia civilă nr. 432 A din 13 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul declarat de intervenienţii DD. şi EE.; a anulat încheierea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Brezoi, pronunţată în dosarul nr. x/2016, şi a trimis cauza, spre rejudecare, la această instanţă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 29 din 27 ianuarie 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "partaj judiciar", în favoarea Judecătoriei Novaci.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Brezoi a constatat că reclamanţii au solicitat partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncţilor RR., CC., FF., GG., AA., LL. şi Y., cu ultimul domiciliu în judeţul Gorj, astfel cum a rezultat din certificatele de deces şi certificatul de legatar.

Cu referire la art. 117 alin. (1) şi (3) şi art. 118 din C. proc. civ., a reţinut că în ceea ce priveşte soluţionarea partajului succesoral, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu al defunctului.

Cum defuncţii, a căror masă succesorală s-a solicitat a fi partajată, au avut ultimul domiciliu în judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Novaci, revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Novaci, prin încheierea nr. 383 din 9 iunie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, Judecătoria Novaci a apreciat că atâta timp cât Judecătoria Brezoi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în termenul prevăzut de lege, a devenit competentă să soluţioneze cauza.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, reţine că Judecătoria Brezoi şi Judecătoria Novaci şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de momentul la care Judecătoria Novaci a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin demersul judiciar cu care a învestit Judecătoria Brezoi, reclamanţii A. şi B. au urmărit partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncţilor RR., CC., FF., GG., AA., LL. şi Y..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, această instanţă a avut în vedere faptul că defuncţii au avut ultimul domiciliu în judeţul Gorj, împrejurare ce a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.

Judecătoria Novaci s-a raportat la regimul juridic al invocării excepţiei necompetenţei teritoriale în sensul că aceasta a fost ridicată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere succesiunea cronologică a actelor şi lucrărilor efectuate în dosar, Înalta Curte constată că Judecătoria Brezoi, ca primă instanţă învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, la primul termen stabilit la data de 17 februarie 2017, a admis cererea formulată de apărătorul pârâţilor I., J., K., L., N., O., P., T., V., W. şi U. şi a dispus introducerea şi citarea în cauză a moştenitorului defunctei pârâte R., respectiv Q..

Totodată, a pus în vedere reclamanţilor să precizeze în scris autorii a căror moştenire se solicită a fi dezbătută, gradul de rudenie al părţilor cu autorii şi arborele genealogic, sub sancţiunea suspendării cauzei, dispunând citarea pârâţilor ale căror adrese au fost rectificate prin cererea de la dosar, precum şi a pârâţilor care nu au apărător şi nu au primit citaţia personal .

Ulterior, la termenul din data 7 aprilie 2017, cauza a fost amânată pentru a fi citată în cauză numita Z., cu copia cererii şi a înscrisurilor ataşate acesteia; pentru a se lămuri situaţia numitei SS. menţionată în întâmpinare, întrucât aceasta nu figura în cererea de chemare în judecată; pentru a fi discutată excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâţii C., D., E., F., G. şi H. .

La termenul din 12 mai 2017, la care părţile au fost legal citat şi au pus concluzii, prima instanţă a respins excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei, în raport de dispoziţiile art. 94 lit. j) din C. proc. civ., conform cărora competenţa aparţine judecătoriei care judecă cererile de împărţeală judiciară indiferent de valoare (fila x, vol. II).

După acest moment procesual, cauza a comportat mai multe amânări din varii motive, iar la termenul din data de 27 ianuarie 2020, Judecătoria Brezoi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

De asemenea, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., prin decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "Instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

S-a reţinut în considerentele deciziei arătate că "57. Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, trebuie menţionat că una dintre inovaţiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelărării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.)".

În continuare, s-a statuat că " 63. (…) în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine publică, premisa raţionamentului corect este că, dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza".

În cauză, Înalta Curte constată, în raport de cele expuse, că invocarea de către Judecătoria Brezoi a excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive s-a făcut ulterior limitei temporale stabilite imperativ de normele de procedură menţionate anterior.

În condiţiile în care părţile au fost legal citate pentru termenul de judecată din data de 12 mai 2017, iar excepţia necompetenţei materiale a fost pusă în discuţie şi soluţionată în sensul respingerii acesteia, Judecătoria Brezoi s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, aşa încât nu mai putea să-şi invoce propria necompetenţă teritorială exclusivă, cu nerespectarea regimului procesual al excepţiei de ordine publică, reglementat de art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Brezoi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.