Highway expropriation compensation; dismissal of appeal for exceeding 15-day statutory deadline

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă sub nr. x/2014, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Hunedoara, şi precizată ulterior, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. L., M., N., O. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentant de Ministerul Transporturilor, prin CNADNR S.A., solicitând să se constate că prin H.G. nr. 844/7 august 2012 s-a declanşat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată pentru lucrarea de utilitate publică "Autostrada Lugoj-Deva", Coridorul de expropriere "Comuna Brănişca", să se stabilească suprafaţa de teren expropriată în vederea efectuării lucrării de utilitate publică, pentru fiecare reclamant, să se stabilească situaţiile în care expropriatorul a propus exproprierea parţială, iar situaţia reală impune să se dispună exproprierea totală, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 şi să se stabilească cuantumul despăgubirilor pentru fiecare reclamant, raportat la valoarea reală a terenurilor expropriate şi la prejudiciile aduse proprietarilor, să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor stabilite pentru fiecare reclamant, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, prin precizările ulterioare s-a mai cerut şi anularea parţială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise pe numele reclamanţilor sau antecesorilor acestora sub aspectul cuantumului sumelor acordate.

Prin încheierile de şedinţă din 09 septembrie 2015 şi 21 octombrie 2015, li s-a pus în vedere reclamanţilor să achite jumătate din cuantumul onorariului solicitat de experţi, respectiv 4500 RON şi, întrucât aceştia nu s-au conformat, prin încheierea din 02 decembrie 2015, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Prin sentinţa civilă nr. 468 din 22 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a constatat perimată atât acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. L., M., N., O., cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele P. şi Q. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR S.A.

Prin decizia civilă nr. 61 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis ca fondat recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., R. şi intervenientele P. şi Q.; a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 544 din 4 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis în parte atât acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii A., B., C., D., F., S. - decedat pe parcursul procesului şi continuată de moştenitor G., H., I. - decedat pe parcursul procesului şi continuată de moştenitor T., J., K., O., L., M., N., cât şi cererile în intervenţie în interes propriu formulate de intervenientele P., şi Q., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor reprezentat de C.N.A.I.R.

România S.A., şi, în fond, a constatat că reclamanţii şi intervenientele în interes propriu au calitatea de persoane expropriate cu privire la următoarele terenuri pentru: A. - 1032 mp; B. - 4965 mp din care pentru terenul de 3184 mp se dispune exproprierea suplimentară; C. - 826 mp; D. - 432 mp; E. - 247 mp; F. - 1578 mp din care pentru terenul de 117 mp se dispune exproprierea suplimentară; G. - 835 mp; H. - 4 mp; I. - 1089 mp din care pentru terenul de 314 mp se dispune exproprierea suplimentară; J. - 4473 mp din care pentru terenul de 1463 mp se dispune exproprierea suplimentară;

K. şi O. - 1407 mp din care pentru terenul de 297 mp se dispune exproprierea suplimentară, L. şi M. - 556 mp; N. - 211 mp; Q. -1501 mp şi P. - 1747 mp din care pentru terenul de 772 mp se dispune exproprierea suplimentară, terenuri ce au fost identificate şi evaluate conform raportului de expertiză întocmit de experţii U., V. şi W.; a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.I.R. S.A. să plătească reclamanţilor/moştenitorilor acestora şi intervenientelor în intere propriu următoarele sume cu titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate astfel, pentru:

A. - 16.863 RON; B. -75.921 RON; C. - 13.497 RON; D. - 7.059 RON; E. - 4036 RON; F. - 25.592 RON; G. - 13.643 RON; H. - 65 RON; I. - 17.280 RON; J. -75.598,4 RON; K. şi O. - 22.504 RON; M. şi L. - 9.085 RON; N. - 3.447 RON; Q. - 24.526 RON şi P. -27.283 RON; a anulat în parte hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise pentru reclamanţi şi intervenientele în interes propriu de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 -Brănişca cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate acestora; a respins în rest atât acţiunea principală cât şi cererile de intervenţie; a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor şi intervenientelor în interes propriu suma de 6.411.7 RON cheltuieli de judecată în fond.

Prin decizia civilă nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul declarat de către reclamantul L. împotriva sentinţei civile nr. 544/2019, pronunţată de către Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că reclamantul L. are calitate de persoană expropriată cu privire la suprafaţa totală de 1666 mp teren; a obligat pârâtul Statul Român reprezentant prin CNAIR S.A. să plătească reclamantului L. suma de 27.108 RON cu titlu despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului expropriat; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate; a respins apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., O., M., N., Q. şi P. precum şi apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNAIR prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, fiind înregistrat la data de 15 iunie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2014*.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Printr-un prim motiv de recurs, a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în condiţiile în care instanţa de apel în mod greşit a omologat raportul de expertiză care nu a ţinut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege.

Sub acest aspect, a susţinut că cei trei experţi care au întocmit raportul de expertiză nu îndeplineau cerinţa de a fi membri ANEVAR, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, iar la calculul cuantumului despăgubirilor atât experţii, cât şi instanţa de apel trebuiau să ţină cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 atâta timp cât valoarea a fost stabilită prin raportare la anunţurile din mica publicitate şi nu la cea menţionată în contractele de vânzare-cumpărare, ofertele avute în vedere nefiind cele de la momentul exproprierii.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa de apel a interpretat greşit art. 5, 7, 8 şi urm. din Legea nr. 255/2010, prin admiterea apelului formulat de către L., întrucât acesta avea un drept de creanţă asupra terenului expropriat şi nu un drept de proprietate, câtă vreme a făcut dovada deţinerii unui antecontrcat de vânzare-cumpărare şi nu a unui act susceptibil de a transfera dreptul de proprietate şi care să-l îndrituească să figureze în evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin concluziile scrise depuse la data de 1 iulie 2020, prin fax, intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au invocat, în principal, pe cale de excepţie, nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicitat, respingerea recursului.

Examinând recursul, în raport de excepţia tardivităţii invocată, din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 301 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, decizia civilă nr. 1720 din 8 noiembrie 2019 a acestei instanţe a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12 mai 2020, iar calea de atac a fost depusă la oficiul poştal la data de 02 iunie 2020, potrivit ştampilei aplicate pe plicul poştal aflat la dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 28 mai 2020, într-o zi de joi.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei tardivităţii recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Având în vedere soluţia pronunţată în raport de care se reţine culpa procesuală a recurentului-pârât, câtă vreme intimaţii nu a depus dovada cheltuielilor de judecată în recurs, solicitate în cuprinsul concluziilor scrise, Înalta Curte nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de intimaţi privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.