Revision of appellate-filter dismissal held inadmissible as extraordinary remedy unavailable against non-merits decisions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed as inadmissible the applicant’s motion for revision (revizuire) of its Decision No. 144 of 22 January 2020, which had annulled the applicant’s appeal against a lower court order suspending proceedings due to unjustified absence; the court also declared the present ruling final and not subject to any further appeal. The dispute involved a procedural challenge to a dismissal in the appellate filter stage, with the applicant alleging that the challenged decision lacked required signatures and was thus null. Legally, the court held that revision under Article 509 of the Code of Civil Procedure is an extraordinary remedy available only against judgments on the merits (or, in enumerated cases, non-merits judgments), and that decisions rendered under Article 493(5)—which explicitly states they are subject to no appeal—cannot be attacked by revision or annulment, citing the principle of legality of remedies under Article 457(1) and Article 513(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) din C. proc. civ, art. 427 din C. proc. civ, art. 249 din C. pen, art. 297 alin. (1) din C. pen, art. 509 din C. proc. civ; Revision of appellate-filter dismissal held inadmissible as extraordinary remedy unavailable against non-merits decisions: În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ., precum şi cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea din 19 iunie 2019, pronunţaăt în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de recurs formulate de A. împotriva încheierii din 20 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, având în vedere lipsa nejustificată a recurentului şi faptul că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 144 din 22 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
3. Calea de atac formulată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 februarie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 144 din 22 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ., precum şi cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speţa dedusă judecăţii, decizia nr. 144 din 22 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, obiect al cererii de revizuire pendinte, prin care s-a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost pronunţată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."
Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare.
Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este inadmisibilă.
În aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că împotriva deciziei nr. 144 din 22 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 144 din 22 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.