Admissibility of review against a judgment rejecting a review of a non-appealable filtering decision

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea din 6 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, având în vedere lipsa nejustificată a recurentului şi împrejurarea că acesta nu a solicitat judecata în lipsă.

2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs

Prin decizia nr. 1944 din 5 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prima revizuire

Prin decizia nr. 82 din 16 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1944 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 82 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ., precum şi cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţa dedusă judecăţii, prin decizia nr. 82 din 16 ianuarie 2020, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1944 din 5 noiembrie 2019, pronunţată în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile.

Astfel fiind, în condiţiile în care decizia nr. 1944 din 5 noiembrie 2019 a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce a declanşat exercitarea primei cereri de revizuire, nu are deschisă această cale de atac, întrucât este pronunţată în procedura de filtrare a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că nici decizia ulterioară prin care s-a soluţionat respectiva cale extraordinară de atac, anume decizia nr. 424 din 13 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu este supusă unei atare căi de atac.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 82 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 82 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.