Revision of inadmissibility ruling under Art. 493(5) filtering barred as extraordinary remedy unavailable

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 2219 din 21 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul menţionat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 369 din 12 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 2219 din 21 noiembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Revizuentul A. a atacat cu revizuire decizia nr. 369 din 12 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 1109 din 11 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 12 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe.

La 26 iunie 2020, petentul A. a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva deciziei nr. 1109 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut, în esenţă, că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 26 iunie 2020, nu este semnată de cei angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de normele legale mai sus menţionate. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, obiectul cererii de revizuire pendinte este reprezentat de decizia nr. 1109 din 11 iunie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 12 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Prin această din urmă decizie a fost soluţionată o altă cerere de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2219 din 21 noiembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte observă că, prin decizia nr. 2219 din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

În acest context, Înalta Curte reţine că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Faţă de această stipulaţie legală, precum şi în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că este inamisibilă revizuirea formulată împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtru.

Având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunţată în calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii date tot în calea de atac a revizuirii unei hotărâri pronunţate în procedura de filtrare a recursului, pentru care dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu au reglementat posibilitatea exercitării vreunei căi de atac (ordinare sau extraordinare), rezultă că decizia nr. 1109 din 11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1109 din 11 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1109 din 11 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.