Nullity of appeal for failure to articulate specific cassation grounds on identity of object in civil revision proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania annulled the appeal filed by the applicant, thereby leaving intact the Court of Appeal’s decision that had dismissed the motion for revision as inadmissible. The dispute concerned a request for the revision of a civil judgment under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, arguing that the initial decision was contradictory to a prior final judgment of the same tribunal, a claim that was rejected because the court of appeal found a lack of identity of object between the two underlying disputes involving distinct legal acts regarding the nullity of county committee decisions. The Supreme Court determined that the appeal was null and void pursuant to Article 489(1) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to provide specific arguments criticizing the appellate court’s legal reasoning or subsuming the claims to the statutory grounds for cassation under Article 488(1)(8), limiting itself to a mere reiteration of the lower court’s findings without demonstrating an error in the application of material law.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to articulate specific cassation grounds on identity of object in civil revision proceedings: The dispute concerned a request for the revision of a civil judgment under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, arguing that the initial decision was contradictory to a prior final judgment of the same tribunal, a claim that was rejected because the court of appeal found a lack of identity of object between the two underlying disputes involving distinct legal acts regarding the nullity of county committee decisions. The Supreme Court determined that the appeal was null and void pursuant to Article 489(1) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to provide specific arguments criticizing the appellate court’s legal reasoning or subsuming the claims to the statutory grounds for cassation under Article 488(1)(8), limiting itself to a mere reiteration of the lower court’s findings without demonstrating an error in the application of material law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to establish that the decision annulling the appeal is not subject to any further legal remedy.
Cited in the dispositive to mandate the communication of the decision to the parties.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 03.05.2019 sub nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuenta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 215 din data de 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2016, susţinând că este contradictorie deciziei civile nr. 719 din 16 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de aceeaşi instanţă.
2. Judecata cererii de revizuire
Prin decizia civilă nr. 400 din 06 iunie 2019, Tribunalul Vrancea, a admis excepţia necompetenţei materiale a cererii de revizuire formulată de revizuienta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti, invocată din oficiu, a disjuns cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Învestită prin declinare, prin decizia civilă nr. 129/A din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti împotriva deciziei civile nr. 215 din 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea.
3. Judecata în recurs. Completul de filtru
Împotriva deciziei civile nr. 129/A din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs revizuenta A..
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22 noiembrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de revizuire.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti a susţinut că între dosarul nr. x/2016 şi dosarul nr. x/2016 există identitate de părţi, obiect şi cauză, scopul urmărit, în ambele dosare, fiind acela de constatare a nulităţii absolute a unor hotărâri ale comisiilor judeţene, contrar celor reţinute de curtea de apel prin decizia recurată.
In ceea ce priveşte temeiul juridic al acţiunii, acesta este identic în cele două dosare şi se referă la încălcarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În continuare, a arătat că în dosarele nr. x/2016, y/2016, z/2016 hotărârile potrivnice sunt definitive şi vizează constatarea nulităţii hotărârilor Comisiilor judeţene.
Prin urmare, a conchis în sensul că, în cauză, sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză.
La data de 23 decembrie 2019, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire.
La 17 ianuarie 2020, recurenta-revizuentă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanţei de recurs să ia act de poziţia procesuală a intimatului, în sensul că achiesează la punctul de vedere exprimat în cererea introductivă.
5. Considerentele instanţei de recurs.
Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează situaţia încălcării de către instanţa de apel a normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.
În cauza de faţă se constată că prin decizia recurată, curtea de apel a reţinut că în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii pentru cazul prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât între litigiul finalizat cu pronunţarea deciziei civile nr. 215/28.03.2019, ce a format dosarul nr. x/2016, şi litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, ambele dosare ale Tribunalului Vramcea, nu există identitate de obiect.
Întrucât, în speţă, s-a constatat că deşi cele două dosare au aceleaşi părţi şi cauză, obiectul lor este diferit, vizând acte juridice distincte, Curtea de Apel Galaţi a statuat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru autoritatea de lucru judecat, premisă a admiterii motivului de revizuire invocat în speţă.
Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă, în motivarea incidenţei acestuia nu a expus argumente apte a fi subsumate motivului de casare indicat, şi nici conţinutul acestora nu permite încadrarea, de către instanţă, în niciunul dintre celelalte motive de casare, reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Astfel, în esenţă, nemulţumirea recurentei-revizuente Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti ce a declanşat exercitarea prezentei căi de atac a fost reprezentată de soluţia curţii de apel din perspectiva respingerii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 215 din data de 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2016, pentru neîndeplinirea condiţiei privind identitatea de obiect.
În argumentarea memoriului de recurs, recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti a redat, parţial, considerentele curţii de apel care au condus la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, fără a critica în vreun fel statuările instanţei cu privire la lipsa identităţii de obiect între cele două litigii, finalizate cu pronunţarea deciziilor pretins contradictorii.
Astfel, deşi solicită instanţei de recurs să constate că, în raport de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în mod greşit s-a constatat că nu este întrunită condiţia privind identitatea de obiect, recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti nu aduce niciun argument apt a susţine această teză, ci doar se rezumă în a susţine că " în privinţa obiectului, şi acesta este identic, scopul urmărit fiind acelaşi în ambele dosare, şi anume constatarea nulităţii absolute a unor hotărâri emise de Comisiile judeţene".
O atare afirmaţie nu are aptitudinea de a releva o critică de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei care a soluţionat cererea de revizuire, recurenta-revizuentă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Odobeşti omiţând să prezinte argumentele pentru care pretenţiile deduse judecăţii, în cele două cauze soluţionate prin hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice, sunt aceleaşi.
Simpla afirmaţie că "soluţia Curţii de Apel Galaţi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa a dat o interpretare eronată în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..", fără formularea unor critici concrete cu privire la soluţia pronunţată de curtea de apel, nu poate echivala cu o motivare a căii de atac, în sensul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. şi care să permită exercitarea controlului de legalitate.
Înalta Curte constată astfel că, deşi au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, situaţiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 129/A din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 129/A din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.