Conflict of jurisdiction for contestation of enforcement involving a judicial body as debtor under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Tribunalul Bacău a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă de executorul judecătoresc la data de 22 ianuarie 2020 în dosarul de executare nr. 1078/2018, cât şi împotriva adresei de poprire din data de 28 ianuarie 2020, solicitând anularea acestora şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 3630 din 02 iunie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestaţie la executare",în favoarea Judecătoriei Bacău.

În motivare, instanţa a reţinut că prin Decretul Preşedintelui României nr. 507/26.06.2018, la data de 01.07.2018 creditoarea A. a fost eliberată din funcţia de judecător ca urmare a pensionării, împrejurare în raport de care nu se mai poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.. Prin urmare, devin aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum sediul debitorului este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bacău, competenţa teritorială în soluţionarea cauzei revine Judecătoriei Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 2224 din 01 iulie 2020, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestatorul Tribunalul Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, Judecătoria Bacău a arătat că faţă de împrejurarea că Tribunalul Bacău are calitatea de contestator (debitor), iar contestaţia la executare ar fi de competenţa teritorială a Judecătoriei Bacău (instanţă inferioară), în considerarea sediului debitorului şi ţinând seama de art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în lumina Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 290/2018, rezultă că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze cererea, fiind sesizată de Tribunalul Bacău drept instanţă judecătorească de acelaşi grad instanţei competente, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, învecinată cu Curtea de Apel Bacău, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Tribunalul Bacău a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă de executorul judecătoresc la data de 22 ianuarie 2020 în dosarul de executare nr. 1078/2018, cât şi împotriva adresei de poprire din data de 28 ianuarie 2020, solicitând anularea acestora şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale evocate că, cererile având ca obiect contestaţie la executare sunt de competenţa instanţei de executare.

În aplicarea acestei norme, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ar reveni, Judecătoriei Bacău, instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Tribunalul Bacău.

În prezenta cauză, însă, Înalta Curte constată că titularul cererii este o instanţă judecătorească, respectiv Tribunalul Bacău.

În această situaţie, devin incidente prevederile derogatorii înscrise în art. 127 C. proc. civ., care stipulează că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Competenţa facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este incidentă şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, astfel cum a decis Curtea Constituţională a României prin decizia nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23.07.2018, anterior înregistrării cererii de executare silită din 2.10.2018.

Înalta Curte constată că, de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că titularul cererii decide dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege; însă, atunci când acesta decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va putea avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, instanţa nu îi poate interzice accesul la acest mecanism.

Or, în prezenta cauză, Tribunalul Bacău, în calitate de debitor contestator, a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să înregistreze contestaţia la excutare pe rolul Judecătoriei Iaşi - instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Judecătoria Bacău - instanţă care ar fi fost competentă să judece pricina potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a menţionat anterior.

Cum Judecătoria Iaşi se află în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, instanţă învecinată cu Curtea de Apel Bacău, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Bacău, fiind astfel îndeplinite ambele cerinţe impuse de art. 127 C. proc. civ., în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Iaşi, care este şi instanţa sesizată de debitorul contestator Tribunalul Bacău, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.