Forced execution authorized at creditor's domicile court after negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, executorul judecătoresc A. a formulat cerere pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 6144/27 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 13767 din data de 16 decembrie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviinţare executare silită" în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ A. privind pe creditorul B. şi debitorul C., este Judecătoria Sector 1 Bucuresti având în vedere că domiciliul debitorului este în Bucuresti, localitate care se află în circumscripţia acestei din urmă instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2655 din 28 mai 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Craiova; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că, în speţă, debitorul C. are sediul în Cipru, iar creditoarea B. are domiciliul în municipiul Craiova, judeţul Dolj, s-a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Judecătoriei Craiova, ca instanţă de la domiciliul creditoarei.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 12 decembrie 2019, petentul BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6144 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, împotriva debitoarei C..

Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situaţia în care acestea nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Craiova s-a raportat la domiciliul procesual ales al debitorului drept criteriu de determinare a instanţei competente teritorial, fără ca acest criteriu să fie unul recunoscut de dispoziţiile legale în materie.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că cererea de executare silită a fost îndreptată împotriva debitoarei C. care, potrivit menţiunilor din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, aflate la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Craiova are sediul în Cipru.

În aceste condiţii, cum sediul debitoarei împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei B., şi anume Judecătoriei Craiova, având în vedere că aceasta este domiciliată în municipiul Craiova, judeţul Dolj.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.