Defamation claim remanded for violation of judicial panel continuity and fair trial presumption

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 03 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 13.500.000 RON pentru prejudiciile aduse prin încălcarea în mod repetat a prevederilor art. 30 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 71-74 C. civ., prin publicarea în format electronic pe site-ul www.x.ro a două articole care au adus atingere onoarei, demnităţii şi vieţii sale private şi profesionale.

Totodată, a solicitat să fie obligată pârâta: să şteargă de pe site articolele defăimătoare, mincinoase şi calomnioase, să nu mai scrie pe viitor articole privind persoana sa, să facă demersuri către celelalte publicaţii online (web site-uri) pentru a şterge articolele preluate de pe site-ul www.x.ro în care se face referire la persoana reclamantei, precum şi să publice sentinţa definitivă ce se va pronunţa în trei publicaţii, inclusiv pe site-ul www.x.ro, pe cheltuiala sa; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 71, art. 72, art. 73, art. 74, coroborate cu art. 1349 C. civ. şi art. 254 C. civ. la termenul din data de 02 februarie 2018, reclamanta a completat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată invocând şi dispoziţiile art. 252 şi art. 253 alin. (1) lit. b) şi c), alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (4) C. civ.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 226/09 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului şi rejudecarea cauzei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 470 din Noul C. proc. civ.

Intimata - pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 21 ianuarie 2019, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie invocată de apelanta-reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 359 A/18 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 226/09 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat; a respins solicitarea de stabilire a drepturilor băneşti ale martorului, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, sub un prim aspect, că hotărârea a fost pronunţată de un alt complet de judecată decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

În acest sens a învederat că la primele două termene (17 septembrie 2018 şi 12 noiembrie 2018), instanţa a fost compusă din judecătorii C. şi D..

Întrucât doamna judecător C. a fost detaşată la Institutul National de Magistratura începând cu data de 1 ianuarie 2019, componenţa completului a fost schimbată prin Hotărârea Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bucureşti nr. 20/17 ianuarie 2019, astfel că la termenul din 21 ianuarie 2019, completul de judecată a fost compus din judecătorii E. şi D.; începând cu 6 februarie 2019, completul de judecată a fost preluat de judecător F., care ar fi trebuit să participe la următoarele şedinţe împreună cu doamna judecător D., judecător care făcut parte din componenţa completului iniţial şi a participat la cele trei şedinţe de judecată.

Însă, la şedinţa din 18 martie 2019, pronunţarea deciziei s-a făcut de doi judecători care nu au luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv judecător F. şi judecător G., aceasta din urmă înlocuind-o în complet pe doamna judecător D..

A învederat recurenta că deşi judecătorul G. a formulat cerere de abţinere pentru termenul din 18 martie 2019, cererea a fost respinsă de completul compus din judecătorii F. şi D., respectiv de completul care ar fi trebuit să participe la şedinţa la care instanţa de apel a pronunţat hotărârea în cauză.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că, întrucât instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a avut în componenţa sa un judecător care făcea la acea dată parte dintr-un alt complet de judecată (completul nr. 12 - potrivit filei 2 a hotărârii nr. 20 din 17 ianuarie 2019), în decizie există omisiuni importante, precum aceea privind nepronunţarea asupra celui de-al doilea motiv de apel - punctul D, prin care a invocat faptul că sentinţa apelată a fost pronunţată de judecător pe baza propriilor sale convingeri şi prejudecăţi, respectiv că din considerentele sentinţei rezultă ostilitate faţă de persoana sa (cu indicarea paragrafului corespunzător).

A mai susţinut recurenta că declaraţia martorului audiat într-o şedinţă la care completul care a pronunţat decizia în apel nu a participat a fost redată prescurtat, denaturat şi cu o tentă de lucru nesemnificativ; la fila x, instanţa a apreciat în mod eronat faptul că la momentul denigrării reclamantei (decembrie 2008), era încadrată retroactiv în grad de handicap (2009); instanţa de apel a validat considerentele tribunalului privitoare la cariera sa, la notorietatea şi interesul public faţă de persoana sa, precum şi la interviuri şi declaraţii inexistente şi nedovedite, favorizând-o pe pârâta B..

A mai arătat recurenta-reclamantă că instanţa de apel a preluat în cea mai mare parte considerentele tribunalului prin metoda copy-paste, considerentele proprii fiind vagi, incomplete şi confuze.

Faţă de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii atacate.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 359 A din data de 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 3 iunie 2020, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor succede:

Cu referire la primul motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care are în vedere ipoteza în care hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, Înalta Curte reţine că reprezintă o concretizare a principiului continuităţii reglementat de art. 19 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, acest motiv de recurs poate deveni incident atunci când hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau în situaţia în care pe parcursul judecăţii a fost schimbat completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza sau atunci când compunerea completului a fost schimbată cu încălcarea legii.

Înalta Curte menţionează că principiul continuităţii nu este unul absolut, fiind permise modificări ale compunerii completului de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.

Examinând în concret respectarea în cauză a principiului continuităţii, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a invocat modificarea nelegală a compunerii completului de judecată care a participat la şedinţa publică din 18 martie 2019, cu referire la înlocuirea doamnei judecător D., cu doamna judecător de doamna judecător G., pe fondul mai multor modificări operate în compunerea completului de judecată nr. 6, căruia i-a fost repartizată cauza în apel.

Astfel, recurenta-reclamantă a învederat că, aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 94 din 18 aprilie 2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, rectificată prin Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019, care i-au fost comunicate de această instanţă, începând cu data de 6 februarie 2019, din compunerea completului nr. 6 (fond, apel, recurs) al secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie făceau parte judecătorii F., D. şi H., doamna judecător G. fiind repartizată în compunerea completului nr. 12.

Având în vedere că Hotărârea nr. 94 din 18 aprilie 2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, comunicată recurentei-reclamante de această instanţă, aflată la filele x, are un alt conţinut decât cea publicată pe site-ul instituţiei, iar anexa la Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019 evidenţiază o altă compunere a completului nr. 6 decât cea la care se face referire în cuprinsul hotărârii anterior menţionate, în faza procesuală a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, solicitându-se instanţei de apel să transmită înscrisurile care au stat la baza constituirii completului nr. 6 pentru termenele din data de 21 ianuarie 2019 şi 18 martie 2019.

Din înscrisurile comunicate Înaltei Curţi de Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că la ambele termene de judecată compunerea completului a corespuns repartizării efectuate prin planificarea aprobată de colegiul de conducere al instanţei, prin Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019, astfel cum a fost rectificată la data de 18 aprilie 2019, prin Hotărârea nr. 94 .

Cu toate acestea, la cererea recurentei, Curtea de Apel Bucureşti i-a comunicat acesteia, cu adresa emisă la data de 18 mai 2020, aflată la fila x şi următoarele din dosarul de recurs, o copie certificată pentru conformitate de pe Hotărârea nr. 94/2019 a Colegiului de conducere care are un alt conţinut decât exemplarul comunicat Înaltei Curţi, în sensul că din compunerea completului nr. 6 fac parte doamnele judecător F., D. şi H..

Or, potrivit exemplarului comunicat Înaltei Curţi, care este disponibil pentru consultare şi pe site-ul instituţiei, la momentul de referinţă (18 martie 2019), din compunerea completului nr. 6 (fond, apel, recurs) făceau parte doamnele judecător F., G. şi D..

În contextul particular al cauzei, având în vedere disfuncţionalităţile de ordin administrativ care au condus la greşita informare a părţii cu privire la judecătorii desemnaţi să participe la judecată, disfuncţionalităţi care au creat confuzie cu privire la situaţia judecătorului care a fost înlocuit la ultimul termen de judecată şi care au fost precedate de modificări succesive operate în compunerea acestui complet de judecată, aspecte care au afectat în concret prezumţia de imparţialitate a instanţei, creând îndoieli părţii cu referire la un aspect esenţial în asigurarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi faţă de limitele judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte apreciază că se impune rejudecarea căii de atac a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 226/09 februarie 2019.

Înalta Curte menţionează că, deşi modificările care au afectat continuitatea completului de judecată au avut un temei legal, în sensul că au corespondent în Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum a fost rectificată la data de 18 aprilie 2019, prin Hotărârea nr. 94/2019, înscrisuri care au fost depuse în faza procesuală a recursului, ele nu au fost accesibile părţii, corespondenţa purtată cu instanţa de apel în lămurirea acestui aspect conducând la furnizarea unor informaţii eronate, conform cărora doamna judecător G. nu ar fi făcut parte din compunerea completului nr. 6.

Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că decizia pronunţată în apel este parţial nemotivată şi cuprinde statuări greşite cu privire la situaţia de fapt, aspecte care ar reprezenta o consecinţă a încălcării principiului continuităţii şi principiului nemijlocirii.

Având în vedere considerentele de ordin formal care determină reluarea judecăţii în apel, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care s-a susţinut că judecătorii care au pronunţat decizia în apel nu au examinat punctul D al celui de-al doilea motiv de apel, ca şi cele prin care s-a susţinut că declaraţia martorului audiat într-o şedinţă la care completul care a pronunţat decizia în apel nu a participat a fost redată prescurtat, denaturat şi cu o tentă de lucru nesemnificativ, că instanţa a apreciat în mod eronat faptul că la momentul denigrării reclamantei (decembrie 2008), era încadrată retroactiv în grad de handicap (2009), respectiv că instanţa de apel a validat considerentele tribunalului privitoare la cariera sa, la notorietatea şi interesul public faţă de persoana sa, precum şi la interviuri şi declaraţii inexistente şi nedovedite, favorizând-o pe pârâta B.., ca şi cele prin care recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a preluat în cea mai mare parte considerentele tribunalului prin metoda copy-paste, considerentele proprii fiind vagi, incomplete şi confuze.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 359 A din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 359 A din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.