Extraordinary appeal against cassation remand lacking current procedural interest despite prior non-citation

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1216 din 13 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-intervenientă C.; a respins excepţia nulităţii recursurilor declarate de recurenta-intervenientă Asociaţia de Proprietari din str. x Cluj-Napoca şi de recurenţii-pârâţi D., E., F., G., H., I., J. şi K.. Totodată, s-a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă I.; a respins recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, G., E., F., D., H., I., K. şi J. şi de recurenta-intervenientă Asociaţia de Proprietari din str. x Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. B. şi de recurenta-intervenientă C. împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi s-a dispus casarea deciziei atacată şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

La data de 15 iunie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestaţia în anulare declarată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a solicitat anularea hotărârii, pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea L. a susţinut că ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 419 din 13 noiembrie 2001 de către Tribunalul Cluj, în care a avut calitatea de pârâtă, nu a mai fost citată în fazele procesuale ale apelului şi recursului, ceea ce, în opinia sa, i-a creat un grav prejudiciu procesual.

De asemenea, a mai susţinut că la judecata recursului, finalizat cu pronunţarea deciziei ce face obiectul prezentei căi de atac, nu a fost citată, aflând de existenţa pricinii la finalul lunii mai 2020, când Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj i-a comunicat încheierea de notare în cartea funciară a litigiului.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii I., K. şi J., au invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei în anulare; iar intimaţii A., B. şi C. au invocat excepţiile tardivităţii contestaţiei în anulare, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii;

Prioritar, Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată prin întâmpinările formulate de către intimaţii I., K., J., A., B. şi C. a fost calificată la termenul de judecată din 15 iulie 2020 ca apărare de fond. În acest sens, Înalta Curte a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul argumentelor invocate de intimaţi în susţinerea acestui mijloc de apărare, fiind relevate aspecte care vizează condiţiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare exercitate de contestatoare în contextul în care, prin intermediul acestei căi de atac se invocă nereguli cu privire la citarea pârâtei în cursul judecăţii pricinii în apel şi în toate fazele procesuale ulterioare, iar susţinerile in întâmpinare, vizează, condiţiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac.

Analizând excepţia lipsei de interes a contestatoarei în promovarea prezentei contestaţii în anulare, în condiţiile art. 317 alin. alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În drept, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865:"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1.când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".

Dispoziţiile legale redate au scopul de a înlătura o eventuală vătămare a părţii nelegal citate, prin punerea acesteia în imposibilitatea de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare.

Pe de altă parte, excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia.

Condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, interesul reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul, recursul şi/sau contestaţia în anulare sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în contestaţia în anulare.

Prin urmare, interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile vizează justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic. Cercetarea existenţei interesului de a acţiona, are o importanţă deosebită, dat fiind faptul că prin această condiţie se poate stabili dacă partea contestatoare a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmăreşte realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur şicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanţelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real şi realizabil.

În cauză, contestatoarea L. este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. x situat în Cluj Napoca, bd. x.

Prin sentinţa civilă nr. 419/2001, Tribunalul Cluj a apreciat că cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C. sunt parţial fondate, astfel că în temeiul art. 480 C. civ. şi al art. 6 din Legea nr. 213/1998 a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, b-dul x nr. 34 şi respectiv, cu privire la apartamentele nr. x, 2, 4-9, 11şi 12 din imobilul situat în b-dul x nr. 38.

În privinţa apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, b-dul x nr. 38, aflat în proprietatea pârâtei L., tribunalul a constatat că acesta nu a făcut obiectul naţionalizării, aşa cum de altfel au arătat şi reclamanţii, prin reprezentantul lor, când au precizat că nu-şi mai susţin acţiunea faţă de aceasta.

Prin urmare, raportat la această soluţie, contestatoarea L. s-a situat pe poziţia părţii care a câştigat procesul, de vreme ce acţiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

Contestatoarea L. nu a declarat apel împotriva soluţiei primei instanţe.

În plus, conform dovezilor aflate la dosarul nr. x/2002 al Curţii de apel Cluj, filele x, contestatoarea a fost citată pentru soluţionarea apelurilor exercitate de reclamanţii B. şi M., de intervenienta C. şi de pârâţii N., O., P., Q., R., R. augustin, S., I. şi T. împotriva sentinţei civile nr. 419 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Cluj.

Se remarcă însă că, în calea de atac a recursului soluţionat prin decizia civilă nr. 373/2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B. şi M., de pârâţii D., G., U., H., E., F., V., W., Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca şi de intervenientele C. şi Asociaţia de Proprietari din strada x nr. 34 Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 174 din 18 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, contestatoarea L. nu a mai fost conceptată şi citată în calitate de parte.

Nici ulterior, în rejudecarea apelului exercitat de reclamanţii M. şi B., de intervenienta C. şi de pârâţii P., Q., R., R. augustin, S., I., T., X. şi Y. şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 419/13 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2001- cale de atac soluţionată prin decizia civilă nr. 185 Ap/19 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale contestatoarea nu a participat la judecată, în calitate de parte.

Or, din această perspectivă, judecata recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-intervenientă C., de recurenţii-pârâţi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, G., E., F., D., H., I., K. şi J. şi de recurenta-intervenientă Asociaţia de Proprietari din str. x Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a realizat fără citarea contestatoarei, care nu figura în decizia recurată ca având calitatea de parte.

Pe de altă parte, din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, rezultă că Înalta Curte a statuat asupra calităţii procesuale active a reclamantului M., apreciind că sunt nefondate în ansamblul lor toate criticile ce vizau lipsa de identitate dintre M. şi M., respectiv lipsa calităţii acestuia de succesor al proprietarilor tabulari.

Privitor la criticile vizând soluţia dată excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului Z., Înalta Curte a reţinut că această excepţie a fost soluţionată în mod corect de instanţa de apel având în vedere că în dosarul Curţii de Apel Braşov au fost depuse atât procura prin care reclamantul M. l-a mandatat pe AA. să îl reprezinte în vederea recuperării proprietăţii din Cluj, de care a fost deposedat, atestată prin încheiere de supralegalizare a semnăturii traducătorului şi apostilată, cât şi contractul de asistenţă juridică nr. 122/13 august 1999, încheiat în condiţiile art. 67 alin. (3) C. proc. civ., de acest mandatar cu avocatul Z..

Sub aspectul constatării nevalabilităţii titlului statului, s-a reţinut în ceea ce priveşte imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34, înscris în cartea funciară iniţială 1996 Cluj nr. top x, că acesta a aparţinut în proprietate, anterior naţionalizării, numiţilor BB., CC., DD. şi EE., în cote de 1/4 parte fiecare, iar apartamentele nr. x, 2, 4-9, 11 şi 12 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38, înscrise în CF x nr. top x, au aparţinut în proprietate, anterior naţionalizării, reclamantului EE., în cota-parte de 7/48 (înscris sub B 2) şi numitei FF., văduva lui GG., în cota-parte de 41/48, respectiv că acestea au fost preluate de Statul Român fără titlu valabil, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

De asemenea, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al criticilor recurentei I., referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a dezlegărilor date anterior, de către instanţa de recurs, chestiunii litigioase vizând existenţa bunei sale credinţe la încheierea contractului de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, reţinând că, în speţă, nu s-a procedat la o comparare de titluri specifică acţiunii în revendicare, pentru a se putea aprecia că, în primul ciclu procesual s-a statuat irevocabil că titlul pârâţilor, respectiv al recurentei pârâte menţionate este preferabil titlului reclamanţilor, în considerarea bunei credinţe a cumpărătorilor.

Totodată, s-a reţinut că, deşi au fost formulate critici care vizeză situaţia juridică a apartamentelor nr. x, 9, 10 şi 12 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34, respectiv a apartamentelor nr. x şi 6 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38, respectiv în privinţa soluţiei de respingere a acţiunii în ceea ce priveşte apartamentele nr. x, 5-7, 11 şi 13 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34 şi apartamentele nr. x, 4, 5, 7, 9 şi 11 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38 şi a celei vizând prescripţia dreptului de a cere rectificarea de carte funciară, prin decizia recurată, instanţa de apel nu a analizat în mod efectiv motivele de apel care vizau aceleaşi chestiuni litigioase.

Această constatare a justificat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., admiterea recursurilor, casarea deciziei civile nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor formulate de reclamanţii A., B. şi de intervenienta C..

Ca atare, prin decizia civilă nr. 1216 din 13 iunie 2019, Înalta Curte nu a tranşat chestiuni legate de dreptul de proprietate al contestatoarei cu privire la imobilul nr. 13 din b-dul x nr. 38 şi nici nu a statuat asupra legalităţii soluţiei adoptate de prima instanţă în privinţa cererilor formulate de reclamanţi şi intervenientă împotriva contestatoarei, ci a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.

Cum potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., anularea hotărârii atacate cu contestaţie intervine doar dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar art. 108 alin. (2) din C. proc. civ. dispune că nulitatea relativă se declară numai la cererea părţii care are interes să invoce nulitatea, contestatoarea avea obligaţia de a proba vătămarea care i-a fost produsă în cauză prin omisiunea citării sale în recurs, întrucât în absenţa unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanţial care să îi fi fost lezate prin hotărârea atacată, nu justifică interes procesual în exercitarea acestei căi de atac.

Or, raportat circumstanţele particulare ale cauzei, anterior relevate, contestatoarea nu justifică un interes legitim şi actual în formularea căii de atac a contestaţiei în anulare, ca urmare a soluţiei de trimitere a pricinii pentru rejudecarea apelurilor formulate împotriva sentinţei primei instanţe, aceasta având posibilitatea să supună cenzurii instanţei devolutive de apel, învestite cu rejudecarea cauzei, orice apărări va aprecia necesar a fi formulate în vederea protejării drepturilor sale.

De altfel, aşa cum au arătat şi intimaţii A., B. şi C., ulterior trimiterii pricinii spre rejudecare prin decizia care face obiect al contestaţiei în anulare, contestatoarea a fost citată, exprimându-şi poziţia procesuală în privinţa acestei căi de atac.

În consecinţă, interesul promovării prezentei căi de atac nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, deoarece nu mai există niciun folos practic pentru contestatoare de a invoca aspecte privind nelegala sa citare în fazele procesuale anterioare.

Dintr-o altă altă perspectivă, prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 instituie doar o facultate, iar nu o obligaţie pentru instanţa de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică şi, de altfel, nulitatea care sancţionează citarea cu neobservarea formelor legale nu este de ordine publică, spre a putea fi invocată din oficiu de către instanţă. Dispoziţiile legale care reglementează citarea sunt destinate să ocrotească interesele părţilor, iar nu un interes general şi, ca atare, nulitatea care sancţionează nerespectarea lor este relativă, putând fi declarată numai la cererea părţii interesate, conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ.

În aceeaşi măsură sunt nefondate şi susţinerile potrivit cărora, contestatoarea "a aflat de proces la finalul lunii mai 2020, odată cu comunicarea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a încheierii de notare în cartea funciară a imobilului", de vreme ce, chiar în conţinutul contestaţiei în anulare aceasta a precizat că în dosarul nr. x/2001 al Tribunalului Cluj a avut calitatea de pârâtă, ceea ce presupune că avea cunoştinţă de existenţa pricinii, iar sentinţa pronunţată în cauză i-a fost comunicată la data de 15 februarie 2002, conform dovezii aflate la fila x din acelaşi dosar.

Împrejurarea că, în cauză, contestatoarea nu a înţeles să urmărească desfăşurarea procesului în care avea calitatea de parte, aşa cum impun prevederile legale, chiar şi în contextul în care soluţiile pronunţate îi erau favorabile, nu poate reprezenta o justificare pentru formularea prezentei contestaţii în anulare, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a invocat şi probat niciun prejudiciu procesual sau de altă natură care să se datoreze necitării sale.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca lipsită de interes.

Întrucât prin respingerea contestaţiei în anulare, contestatoarea a căzut în pretenţii faţă de intimaţii A., C. B. şi J., cererile acestora din urmă privind plata cheltuielilor de judecată vor fi admise, fiind întrunite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte onorariul de avocat achitat de intimaţii A., C. şi B., în cuantum de 6462 RON, echivalentul a 1500 USD, conform dovezilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recunosc instanţei dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, ori de câte ori constată motivat că acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Or, în aprecierea cuantumului onorariului, prezenta instanţă reţine că, în speţă, a fost acordat un singur termen de judecată, iar raportat la natura pricinii, la proporţionalitatea onorariului în raport cu volumul de muncă presupus de specificul cauzei, determinat de complexitatea şi dificultatea redusă a pricinii, constată că onorariul avocatului nu poate fi suportat de către contestatoare în întregime, depăşind, în ceea ce o priveşte, un caracter rezonabil.

În privinţa cheltuielilor de transport şi cazare, efectuate de apărătorul intimaţilor A., C. şi B. în sumă de 833,45 RON, din care 420,35 cheltuieli de cazare şi 413 RON cheltuieli de transport, conform dovezilor aflate la filele x, cuantumul acestora nu poate face obiect al cenzurii instanţei, conform dispoziţiilor art. 274 alin. (2) din C. proc. civ., context în care acestea urmează a fi acordate în totalitate.

De asemenea, Înalta Curte reţine că intimatul J. a făcut dovada avansării sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului care l-a reprezentat în cauză, iar acest cuantum apare ca fiind rezonabil raportat la criteriile anterior prezentate.

În consecinţă, contestatoarea va fi obligată către intimaţii A., C. şi B. la plata sumei de 2.000 RON, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la plata către intimatul J. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de CasaţieşiJustiţie, secţia I civilă, ca lipsită de interes.

Obligă pe contestatoarea L. la plata către intimaţii A., C. şi B. a sumei de 2.000 RON, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la plata către intimatul J. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.