Irrevocability of appellate peremption decisions and prohibition of recursive appeals

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. x/2018, revizuentul A. a chemat în judecată pe intimaţii B., C., D., E., F., G., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 547/16.02.2015 a Tribunalul Prahova, a sentinţei civile nr. 3166/2009 a Judecătoriei Câmpina, motivându-se că în mod eronat a fost soluţionată acţiunea de partaj privind sistarea stării de indiviziune în ceea ce priveşte bunurile rămase de pe urma defunctului H..

La data de 21 martie 2018, revizuentul şi-a precizat cererea, solicitând revizuirea sentinţei civile nr. 3166/2009, pronunţate de Judecătoria Câmpina.

Prin sentinţa civilă nr. 1316 din 23 aprilie 2018, Judecătoria Câmpina a respins cererea formulată de revizuentul A. privind revizuirea sentinţei civile nr. 3166 din data de 22 octombrie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Câmpina, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1224 din 25.09.2018, Tribunalul Prahova a admis excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu, şi în consecinţă, a anulat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1316 din 23 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Câmpina, ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

Prin decizia civilă nr. 119 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia Civilă, a constatat perimat recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că de la data încheierii de suspendare 12 decembrie 2018, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa părţilor, care nu au mai îndeplinit niciun act de procedură.

Împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020,pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 iunie 2020.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului şi a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 547/16.02.2015, pronunţată de Tribunalul Prahova precum şi a sentinţei civile nr. 3166/2009, pronunţate de Judecătoria Câmpina, apreciind că, aşa cum reiese din înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, în mod eronat a fost soluţionată acţiunea de partaj privind sistarea stării de indiviziune în ceea ce priveşte bunurile rămase de pe urma defunctului H..

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În consecinţă, legea nu prevede în general posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu alt recurs.

Astfel, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicităţii căilor de atac).

A fortiori, întrucât perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, astfel că, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării, au caracter irevocabil.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs.

Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (altfel spus, recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi de art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra perimării, care reprezintă un incident procedural, poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (conform principiului - "accesorium sequitur principale").

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Având în vedere principiul legalităţii, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite de normele legale, indicarea greşită în dispozitivul hotărârii a posibilităţii exercitării recursului nu dă dreptul părţii să promoveze o cale de atac neprevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.