Untaxed appeal as extrinsic procedural nullity precluding review of heir's certificate and notarial sale contract validity

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 martie 2018, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. au solicitat instanţei să dispună anularea certificatului de moştenitor nr. x/11.04.2017 eliberat de SPN "E.", anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.04.2017 al SPN "E.", precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 518 din 2 aprilie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâta C. prin întâmpinare, şi a respins acţiunea ca lipsită de interes.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 213 din 23 octombrie 2019, a respins apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 518/02.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs reclamanţii A. şi B., prin care au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata C. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 30 aprilie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului, însă nu pentru motivul invocat de către intimată, ci în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiţia referitoare la timbrarea cererii de recurs.

Raportul a fost comunicat părţilor la 28 şi 29 mai 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 14 iulie 2020, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., precum şi în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic", sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Totodată, art. 32 din acelaşi act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În speţă, se constată că, prin rezoluţia de primire din 30 ianuarie 2020, instanţa a stabilit că recurenţii-reclamanţi datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 3.158,68 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborat cu art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresele cuprinzând dispoziţia de achitare a taxei judiciare de timbru au fost comunicate reclamanţilor la 12 şi 18 februarie 2020, conform dovezilor aflate la dosar, însă aceştia nu s-au conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina acestora şi nici nu au formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În consecinţă, văzând că recurenţii nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.158,68 RON şi, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii şi anularea cererii de recurs formulată reclamanţii A. şi B., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 213 din 23 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.