Functional competence of specialized civil sections for tort claims against insurance companies and preclusion of re-examination of settled first-instance jurisdiction on appeal

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă la data de 17.05.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., prin corespondent C. S.R.L., şi cu intervenientul forţat D. a soliciat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 201.000 RON cu titlu de daune nepatrimoniale, precum şi la plata penalităţior de întârziere începând cu data formulării acţiunii şi până la plata efectivă a acestora.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1391, 1392 şi 2208 C. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Prin încheierea din 13 septembrie 2017, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile în soluţionarea acţiunii, ridicată din oficiu de instanţă şi, în baza art. 200 C. proc. civ., a declinat soluţionarea cauzei secţiei a II-a civile a Tribunalului Maramureş.

Primind dosarul, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă a pus în discuţia părţilor competenţa instanţei, stabilind, prin încheierea din 7 decembrie 2017, competenţa secţiei a II-a a tribunalului, având în vedere că se solicită obligarea la plată a asigurătorului şi obiectul litigiului este strâns legat de activitatea societăţii de asigurare.

Prin sentinţa civilă nr. 739 din 23 mai 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., obligând pârâta la plata sumei de 100.500 RON cu titlu de daune nepatrimoniale. Au fost respinse restul pretenţiilor solicitate ca neîntemeiate, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de de 2.380 RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocat şi la plata sumei de suma de 3.115 RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta A., precum şi pârâta B., prin corespondent C. S.R.L., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 107 din 20 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 739/2019 în favoarea secţiei I civilă a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect pretenţiile formulate de reclamanta-apelantă, în calitate de persoană prejudiciată în urma accidentului rutier cauzat de intervenientul forţat, asigurat în temeiul poliţei RCA la pârâta B., litigiul fiind unul clasic, întemeiat pe prevederile C. civ. în materia răspunderii civile delictuale şi asigurării de răspundere civilă, în care nu se pune în discuţie raportul de asigurare dintre societatea de asigurare şi asiguratul său, ci exclusiv întrunirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale în persoana asiguratului RCA, în conformitate cu prevederile art. 1357 C. civ.

Totodată, a reţinut că litigiul pendinte nu este generat de activitatea economica sau de întreprinderea asigurătorului RCA, parte în litigiu, pentru a atrage competenţa tribunalului specializat, precum şi că art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu poate constitui temei al competenţei materiale a tribunalului specializat, întrucât este o normă de organizare judiciară şi nu o normă de competenţă.

Învestită cu soluţionarea apelurilor după declinare, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 87/A din 18 iunie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare a reţinut că obiectul cererii îl constituie o acţiune în răspundere civilă delictuală fondată pe un contract de asigurare, deci o cerere de competenţa materială funcţională a secţiilor sau instanţelor specializate în litigii vizând activitatea intreprinderilor.

Totodată, a avut în vedere faptul că, la fondul cauzei, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă şi-a verificat competenţa, declinând soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalul Maramureş, secţia II civilă, prin încheiere definitivă, iar Tribunalul Maramureş, secţia II civilă şi-a verificat şi acesta competenţa prin încheierea din data de 07.12.2017 şi a stabilit că este instanţă competentă să soluţioneze acţiunea formulată de reclamanta A.. Cum încheierea din 07.12.2017 nu a fost atacată împreună cu sentinţa civilă nr. 739 din 23 mai 2019, acest aspect a fost definitiv dezlegat şi, prin urmare, nu mai putea fi pus în discuţie în căile de atac.

Astfel, văzând faptul că procesul a fost judecat în primă instanţă de secţia a II-a civilă, şi căile de atac urmează să fie soluţionate de aceeaşi secţie a Curţii de Apel.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A. de obligare a pârâtei B., prin corespondent C. S.R.L., la plata sumei de 201.000 RON cu titlu de daune nepatrimoniale, precum şi la plata penalităţior de întârziere începând cu data formulării acţiunii şi până la plata efectivă a acestora.

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa nr. 739 din 23 mai 2019 de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta A., precum şi pârâta B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, care şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţa prin încheiere".

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, dezînvestirea reciprocă operând între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Cluj.

Astfel, în soluţionarea regulatorului de competenţă cu care a fost învestită, Înalta Curte are în vedere că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată şi în faţa instanţei iniţial învestite şi aceasta a admis-o, declinând soluţionarea cauzei în favoarea unei alte secţii a aceleiaşi instanţe, iar aceasta din urmă a reţinut cauza în vederea soluţionării, apreciind că este competentă.

Potrivit art. 132 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză".

Drept urmare, văzând că încheierea din 7 decembrie 2017 nu a fost atacată odată cu sentinţa civilă nr. 739 din 23 mai 2019, competenţa materială funcţională a secţiilor specializate în soluţionarea prezentei cauze a fost stabilită cu titlu definitiv, instanţa superioară celei care a pronunţat soluţia în primă instanţă nemaiputând pune în discuţie în calea de atac competenţa funcţională a secţiei sub aceleaşi aspecte.

Dacă s-ar accepta reaprecierea de către instanţa de control judiciar a naturii litigiului cu scopul stabilirii propriei competenţe de soluţionare a cauzei, s-ar repune în discuţie implicit temeiul stabilirii competenţei primei instanţe.

Or, necompetenţa primei instanţe poate fi invocată doar în termenul şi în condiţiile prescrise de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., nefiind posibilă invocarea sa direct în apel.

Raportând considerentele expuse anterior la situaţia din speţă, rezultă că soluţionarea pe fond a cauzei, în primă instanţă, de către un complet specializat din cadrul Tribunalului Maramureş, atrage competenţa secţiei specializate din cadrul Curţii de Apel Cluj de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 739 din 23 mai 2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.