Jurisdictional conflict: civil delictual liability for undervalued illegally confiscated fuel as independent from administrative annulment

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa la data de 28.09.2017, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, a soliciat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună acordarea unei despăgubiri pentru confiscarea în mod nelegal a unei cantităţi de 3.611 litri benzină şi a cantităţii de 23.401 litri motorină, despăgubire ce se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor, în valoare de 176.163,18 RON. A solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 41.108,18 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie a bunurilor de 176.163,18 RON şi suma deja achitată de către intimate de 135.055 RON, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii a arătat că măsura confiscării a fost dispusă prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 18 iulie 2014 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu, ce a fost anulat ulterior prin decizia civilă nr. 1037/02.12.2015 a Tribunalului Harghita.

Întrucât societatea nu mai avea posibilitatea păstrării combustibilului în propriile rezervoare i s-a solicitat pârâtei ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu să procedeze la ridicarea şi depozitarea acestuia în altă parte. Pârâta a valorificat combustibilul prin predarea acestuia către C. S.R.L., contra sumei de 135.055 RON, sumă virată ulterior în contul reclamantei.

Mai susţine că valoarea de circulaţie a bunurilor confiscate era de 176.163,18 RON, astfel că solicită instanţei, în temeiul art. 41 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, diferenţa de 41.108,18 RON.

În fond, Judecătoria Topliţa a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Tribunalul Harghita, secţia civilă, prin decizia nr. 717/21.10.2019 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar, şi a obligat pe intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Braşov la plata către aceasta a sumei de 34.852,779 RON cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea nr. 117/R din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 717/21.10.2019 a Tribunalului Harghita în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că Judecătoria Topliţa, atunci când şi-a verificat competenţa de soluţionare a cererii, a reţinut că este competentă, menţionând în acelaşi timp că a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu civil.

În apel, tribunalul nu a infirmat această calificare şi a reţinut, la rândul său, competenţa de a soluţiona cauza, fără a constata că s-ar impune judecarea cauzei de către un complet specializat.

Astfel, în faţa instanţelor de fond nu exista niciun element din care să rezulte că acestea ar fi judecat un litigiu între profesionişti, motiv pentru care în raport de obiectul acţiunii, a apreciat că revine secţiei civile soluţionarea recursului declarat în cauză.

Învestită cu soluţionarea recursului după declinare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 62/R din 19 mai 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivare a reţinut că sumele pretinse de către reclamantă îşi au izvorul în confiscarea nelegală dispusă prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/18.07.2014 emis de A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu, proces-verbal anulat prin decizia civilă nr. x/02.12.2015 pronunţată de Tribunalul Harghita.

Văzând dispoziţiile art. 226 şi art. 215 pct. 5 din Legea nr. 71/2011, a constatat că instanţele de fond şi de apel, în cadrul cărora nu funcţionează completuri specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, au soluţionat cauza, reţinând în mod generic natura civilă a cauzei.

Dat fiind că în cauză cererea iniţială a reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, fiind pusă în discuţie procedura prevăzută de art. 41 din legea specială, a apreciat că litigiul este unul de competenţa instanţei de contencios administrativ şi nu unul pur civil, care să determine competenţa secţiei I civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Totodată, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte constată că Secţiile I şi a II-a civile ale Curţii de Apel Târgu Mureş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, secţia a II-a civilă apreciind că instanţele de fond au fixat natura litigiului ca fiind una civilă, în timp ce secţia I civilă a apreciat că, în condiţiile în care în cadrul instanţelor de fond şi de apel nu funcţionează completuri specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, acestea au soluţionat cauza, reţinând în mod generic natura civilă a acesteia. Însă, dat fiind faptul că reclamanta a indicat temeiul de drept al acţiunii ca fiind O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, revine instanţei de contencios administrativ soluţionarea pricinii.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunţată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Astfel, regula în materie de competenţă este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul şi natura cauzei deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte obiectul acţiunii introductive de instanţă, Înalta Curte constată că acesta constă în solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru valorificarea sub preţul pieţei a cantităţii de benzină şi motorină confiscate în mod nelegal de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu.

Chiar dacă plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care s-a dispus măsura confiscării bunurilor se judecă de un complet specializat, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) şi art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aceasta nu înseamnă că şi solicitarea de acordare de daune pentru prejudiciul produs reclamantei prin restituirea către aceasta a unei sume mai mici decât valoarea de piaţă a bunurilor valorificate defectuos de către pârâtă urmează aceeaşi cale.

În fapt, pretenţia reclamantei nu reprezintă o cerere accesorie celei de anulare a procesului-verbal de contravenţie, ci o solicitare distinctă, prin care se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu suferit de către reclamantă şi care izvorăşte din pretinsa faptă ilicită a pârâtei, constând în restituirea către aceasta a unei sume mai mici decât valoarea reală a bunurilor confiscate în mod nelegal.

În raport de elementele de determinare a competenţei materiale procesuale şi de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că aparţine secţiei civile competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât pretenţiile reclamantei au drept cauză atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, din această perspectivă fiind şi analizată cauza în apel.

Prin urmare, având în vedere natura şi obiectul pricinii, competenţa de soluţionare a recursului revine instanţei de drept comun, acesta fiind un litigiu esenţialmente civil.

În plus, trebuie avut în vedere şi faptul că pricina a fost judecată în primă instanţa de judecătorie, beneficiind de triplu grad de jurisdiscţie, specific litigiilor civile, în timp ce materia contenciosului administrativ recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 717/21.10.2019, pronunţată de Tribunalul Harghita, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş , secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.