Territorial competence for forced execution against multiple debtors: application of alternative jurisdiction by analogy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established the territorial competence of the Novaci Court to hear the request for approval of forced execution, thereby resolving a negative conflict of jurisdiction and reversing the declination of competence by the Cluj-Napoca Court. The dispute arose when a judicial bailiff sought approval for forced execution against two debtors—one an individual domiciled in Novaci and the other a company in judicial liquidation—based on a final criminal sentence, leading to a conflict between the court of the individual debtor's domicile and the court of the liquidator's seat. Applying Article 116 of the Code of Civil Procedure by analogy due to the absence of a specific rule for multiple debtors with different domiciles, the court held that the executive authority had the right to choose among alternative competent courts, validating the initial filing at the court where the individual debtor resided.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 666 C. proc. civ; Territorial competence for forced execution against multiple debtors: application of alternative jurisdiction by analogy: Având în vedere că pentru pentru situaţia pluralităţii de debitori cu domicilii diferite nu există un text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare, Înalta Curte constată că devin aplicabile, prin analogie, prevederile art. 116 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2020, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C. S.A., prin lichidator judiciar D., în temeiul titlului executoriu constând în sentinţa penală nr. 98/10.03.2017 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală din 25.09.2019 a Curţii de Apel Craiova.
Prin încheierea nr. 224 din 17 martie 2020, Judecătoria Novaci a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a dispune astfel, instanţa a făcut aplicarea în speţă a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare competentă este judecătoria din circumscripţia căreia se află sediul lichidatorului judiciar al debitoarei C. S.A., şi anume în loc. Cluj Napoca.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea civilă nr. 4500/CC din 2 iunie 2020, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Novaci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că cererea adresată instanţei este îndreptată împotriva a doi debitori, şi anume: B., cu domiciliul în jud. Gorj şi C. S.A., cu sediul în Sibiu, neprezentând relevanţă în cauză sediul lichidatorului judiciar.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 10 martie 2020, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Novaci, la cererea creditoarei E., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 98/10.03.2017 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală din 25.09.2019 a Curţii de Apel Craiova, împotriva debitorilor B. şi C. S.A., prin lichidator judiciar D..
Reiese, astfel, că în prezentul proces a fost formulată o unică cerere de executare silită împotriva celor doi debitori obligaţi prin titlul executoriu constând în hotărârea judecătorească anterior amintită, tinzând la a se obţine realizarea creanţei în cadrul unei singure proceduri execuţionale.
În faza executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."
Având în vedere că pentru pentru situaţia pluralităţii de debitori cu domicilii diferite nu există un text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare, Înalta Curte constată că devin aplicabile, prin analogie, prevederile art. 116 C. proc. civ.
Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.
Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Novaci, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul B..
Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Novaci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.