Conflict of jurisdiction over property restitution claims: intertemporal application of 2019 amendment shifting venue from entity headquarters to property location

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- anularea deciziei de invalidare nr. x/08.02.2019 emisă de pârâtă;

- validarea măsurii de acordare despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr. 387/19.11.2009 în favoarea acesteia, pentru suprafaţa de teren arabil de 12 ha de pe teritoriul jud. Buzău.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2371 din 31 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

În motivarea soluţiei de declinare instanţa a reţinut că, prin Legea nr. 111/2019, s-a stabilit competenţa teritorială absolută de soluţionare a contestaţiilor şi cererilor formulate în baza Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărei circumscripţie se află imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege.

A constatat că imobilul în litigiu este situat în judeţul Buzău şi că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor, impunându-se aplicarea imediată a acesteia.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 284 din 3 iunie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Buzău a constatat că cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 15 martie 2019, dată la care dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, intrată în vigoare la 31.05.2019, s-a modificat alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, însă aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză, astfel cum reiese din interpretarea art. 25 alin. (2) C. proc. civ., noua lege aplicându-se numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu şi celor demarate anterior şi aflate în curs de desfăşurare.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 111/2019, de modificare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Astfel, la data sesizării instanţei, 15 martie 2019, în art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 se prevedea că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019.

În cauza de faţă, acţiunea introductivă a fost formulată la 15 martie 2019, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 111/2019, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Aşadar, raportat la prevederile legale anterior enunţate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.