Functional incompetence in revision petition challenging conflicting final judgments on consumer credit enforcement

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 164 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul formulat de intimata apelantă D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 842/22.02.2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la executare. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a menţinut executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul BEJ E. în limita sumei de 76.297,5 euro. S-a menţinut anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare anterior menţionat, în ceea ce priveşte restul sumei de executat.

Prin decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis apelul formulat de pârâta D. S.A., în nume propriu şi în numele D. S.A. - Sucursala Judeţeană Buzău, împotriva sentinţei nr. 454/28.04.2015 şi a încheierii din 01.07.2015 pronunţate de Tribunalul Buzău. A schimbat în parte sentinţa nr. 454/28.04.2015 şi în tot încheierea din 01.07.2015. A respins cererea de recalculare a împrumutului "prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată". A respins cererea reconvenţională şi cererea de îndreptare a erorii materiale. A înlăturat obligaţia reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru cererea reconvenţională. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. A respins apelul formulat împotriva încheierilor din 19.12.2014 şi 09.02.2015 pronunţate de Tribunalul Buzău, ca nefondat. Intimata reclamantă C. a fost obligată la plata sumei de 1.366 RON cheltuieli de judecată către apelantă.

Asupra excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, se constată următoarele:

În speţă, revizuenţii a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, motivat de faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Având în vedere că decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016 este prima pronunţată dintre hotărârile a căror contrarietate se invocă, competenţa materială de soluţionare a prezentei cereri de revizuire aparţine instanţei mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Ploieşti, anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte competenţa funcţională a instanţei, faţă de împrejurarea că decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a fost pronunţată de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, revine secţiei specializate din cadrul Înaltei Curţi soluţionarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 completuri de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea nr. 99 din data de 20 septembrie 2018, a statuat că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa secţiei I civile şi secţiei a II-a civile se vor repartiza între cele două secţii în funcţie de lista de obiecte, cu ID corespunzătoare, grupate pe materii juridice, astfel:

- secţiei I civile, litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, minori şi familie;

- secţiei a II-a civile, litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniştii, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept Maritim şi Fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice,

Or, în speţă, se constată că obiectul cauzei - litigiu între profesionişti şi consumatori, se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completurilor de judecată ale secţiei a II-a civile.

În fine, cum prin hotărârea a cărei anulare se cere s-a soluţionat apelul într-un litigiu având ca obiect contestaţie la executare privind titlul executoriu constând în contractul de credit nr. x/21.06.2007, se impune a fi amintită şi decizia nr. 2/2019 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele căreia s-a statuat că, atunci când titlul executoriu este reprezentat de un act juridic din materia ce face obiectul specializării, cererile formulate în procedura executării silite în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau privind întinderea acestuia, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie să se soluţioneze de către tribunalele specializate.

Pentru considerentele anterior menţionate şi cu aplicarea dispoziţilor art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., dosarul urmează a fi declinat spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară specializată în soluţionarea litigiilor dintre consumatori şi profesionişti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 164 din data de 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 în favoarea secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.