Inheritance jurisdiction conflict: exclusive competence of last domicile of decedent under Art. 118 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Campulung Court, ruling in favor of the plaintiffs' initial venue choice. The dispute involved a request for the partition of an inheritance and determination of heirs following the death of the decedent in March 2015, where the Campulung Court initially declined territorial competence claiming relevance to other decedents domiciled elsewhere, while the Iasi Court subsequently declined competence back to Campulung, citing the exclusive jurisdiction of the last domicile of the primary decedent. The court held that under Article 118(1) of the Code of Civil Procedure, inheritance matters up to the exit from indivision are under the exclusive jurisdiction of the court of the decedent's last domicile; because the substantive object of the litigation was strictly the partition of the estate of the specific decedent whose last domicile was in Campulung, references to the domiciles of other individuals were irrelevant to establishing territorial competence, leaving the Campulung Court with the authority to adjudicate the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 C. proc. civ; Inheritance jurisdiction conflict: exclusive competence of last domicile of decedent under Art. 118 CPC: În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2019 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanţei efectuarea partajului succesoral după defuncta D., decedată la 11 martie 2015, cu ultimul domiciliu în Câmpulung, constatarea calităţii de moştenitori a acestora, precum şi a compunerii masei succesorale, urmând ca instanţa să dispună ieşirea părţilor din indiviziune.
II. Hotărârea Judecătoriei Câmpulung:
Prin sentinţa civilă nr. 2062 din 17 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii defunctei E., decedată la data de 18.07.2017, cu ultimul domiciliu cunoscut în judeţul Iaşi, solicitând în principal deschiderea acestei succesiuni. De asemenea, s-a reţinut faptul că din certificatul de deces al defunctei F. rezultă faptul că ultimul său domiciliu a fost în Iaşi, judeţul Iaşi.
III. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:
Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 3681 din 29 mai 2020, prin care prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia.
Cum în speţă, obiectul litigiului îl constituie dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei D., decedată la data de 11.03.2015, cu ultimul domiciliu în judeţul Argeş, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la cel din urmă domiciliu al defunctei, respectiv Judecătoriei Câmpulung.
Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată constă în dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei D., instanţa a reţinut faptul că nu prezintă relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cauze, care a fost ultimul domiciliu al defunctelor E. şi F..
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.".
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".
Astfel cum rezultă din lecturarea cererii de chemare în judecată şi a precizărilor formulate de reclamanţi, litigiul are ca obiect partajarea masei succesorale exclusiv cu privire la defuncta D., decedată la 11 martie 2015, reclamanţii solicitând instanţei să constate faptul că vin la moştenire prin reprezentare succesorală, fiind moştenitorii legali ai defunctei reprezentate E., a cărei succesiune a fost anterior dezbătută.
Conform certificatului de deces aflat în copie la dosarul Judecătoriei Câmpulung, reiese că ultimul domiciliul al defunctei D. (a cărei succesiune se dezbate în prezenta cauză) a fost în Câmpulung, judeţul Argeş.
Pentru considerentele arătate, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Câmpulung, în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliul al defunctei D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.