Ownership of unregistered property certificates issued by law and enforceability against state-registered land titles

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 21.03.2016, reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să constate că reclamanta este proprietara exclusivă şi absolută asupra construcţiilor/clădirilor înscrise în CF cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) din Anexa nr. 1 la Partea I, la poziţiile de la A1.4, A1.14, A1.15, A1.16 şi care au fost intabulate abuziv şi nelegal în CF de către pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., pe numele acesteia;

- să constate că reclamanta este proprietara exclusivă şi absolută asupra construcţiilor sau clădirilor înscrise în CF cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) din Anexa nr. 1 la Partea I, la poziţiilor de la A1.46 până la A1.64 şi A1.106 şi care au fost notate abuziv şi nelegal în CF de către pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..

- să dispună obligarea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Braşov să facă demersurile legale ce se impun la Oficiul de Cadastru competent pentru rectificarea CF nr. cadastral x provenită din CF nr. cadastral x, în sensul radierii înscrierii acesteia din foaia de avere ca proprietar la poziţiile de la A1.4, A1.14, A1.15, A1.16 şi înscrierea reclamantei ca proprietar tabular al acestor construcţii/clădiri;

- obligarea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Braşov să facă demersurile legale ce se impun la Oficiu de cadastru competent pentru rectificarea CF nr. cadastral x provenită din CF nr. cadastral x, în sensul radierii notării acesteia din foaia de avere la poziţiile de la A1.46-A1.64 şi A1.106 şi înscrierea reclamantei ca proprietar tabular al acestor construcţii/clădiri;

2. Hotărârile pronunţate de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 3270/25.11.2016, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 456/06.03.2017, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane juridice lipsite de legitimare procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru pârâtul Statul Român, iar pe fond, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, formulată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti.

3. Hotărârile pronunţate în apel:

Reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. şi pârâtul Ministerul Transporturilor au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 456/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Alba.

Prin decizia civilă nr. 1245/12.12.2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti şi, în consecinţă:

A constatat că, anterior exproprierii operate prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., imobilele construcţii notate în CF x Alba Iulia sub A1.46, A1.47 şi A1.53, având nr. cad. x au constituit proprietatea reclamantei.

A menţinut în rest sentinţa apelată.

A respins apelul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin decizia civilă nr. 113/12.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost admisă cererea de completare a deciziei nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul că a fost obligată pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti să plătească reclamantei suma de 10.369,61 RON cheltuieli parţiale de judecată în fond şi în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Pârâţii Ministerul Transporturilor (a) şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov (b) au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a declarat recurs şi împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă (c).

a. Prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat următoarele critici, pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Instanţa de apel a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru Statul Român, încălcând astfel dispoziţiile art. 865 C. civ., art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (3) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, prevederile H.G. nr. 21/2015 şi cele ale contractului de concesiune nr. x/24.01.2002.

Potrivit dispoziţiilor art. 865 C. civ. şi ale art. 12, alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, obligaţia apărării în justiţie a proprietăţii publice revine titularului. Raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (3), pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice.

Prevederile H.G. nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare, nu reţin atribuţii de reprezentare a Statului Român în sarcina recurentului pentru litigiile ce pun în dezbatere dreptul de proprietate publică.

Pe de altă parte, din contractul de concesiune nr. x/24.01.2002 rezultă fără echivoc că imobilele în speţă se află în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A.. Or, deşi, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. se află în subordinea Ministerului Transporturilor, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, acesta are personalitate juridică proprie, distinctă de cea a instituţiei sub autoritatea căreia funcţionează.

b. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. (8) C. proc. civ., recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Recurenta expune situaţia de fapt prin raportare la probele administrate şi arată că, anterior exproprierii operate prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., imobilele construcţii notate în CF x Alba Iulia, sub nr. A1.46. A1.47 si A1.53, având nr. cad. x nu au constituit proprietatea intimatei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A, aceasta nedeţinând documente în acest sens.

Din cuprinsul extrasului de carte funciară nr. x Alba Iulia rezultă cu certitudine faptul că proprietar al imobilului înscris cu nr. cadastral/nr. topografic x este Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

În cuprinsul extrasului de carte funciară nr. x Alba Iulia, în ce priveşte construcţiile anexă de la poziţiile A1.46 la A.1.64 şi A.1.106, este înscrisă menţiunea că acestea au fost înscrise fără acte, fără a se face vreo menţiune cu privire la proprietarul acestora.

La data de 16.01.2014, prin încheierea de Carte Funciară nr. x/2014, s-a admis cererea formulată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A şi de Statul Român şi s-a procedat la actualizarea datelor imobilului cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) cu privire la construcţii şi la suprafaţa terenului.

Prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., imobilul situat în parcela x în lungime de 527 ml şi imobilul construcţie în suprafaţă de 1.643 mp au fost expropriate, iar transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data emiterii deciziei deoarece sumele aferente despăgubirii au fost consemnate pe numele proprietarului/deţinătorului.

Faptul că intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A. deţine certificatele de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate - seria x nr. x/07.03.2006, seria x nr. x/17.01.2006, seria x nr. x/17.01.2006, seria x nr. x/17.01.2006 şi seria x nr. x/15.10.2012 nu reprezintă un argument suficient pentru a determina radierea dreptului de proprietate al proprietarului tabular, nefiind îndeplinite condiţiile art. 907 alin. (1) C. civ. deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drept, neconstituind prin el însuşi titlu de proprietate.

În continuare, recurenta indică actele normative care au stat la baza înfiinţării Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. S.A şi reorganizării Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, arată care este obiectul de activitate şi din ce este constituit patrimoniul societăţilor rezultate prin reorganizare.

Recurenta arată că, la momentul înfiinţării societăţii intimate, aceasta a preluat în proprietate bunurile imobile necesare desfăşurării activităţii, eliberându-i-se certificate de atestare a dreptului de proprietate, însă acest drept nu este opozabil terţilor fără înscrierea în cartea funciară - aşa cum, în mod eronat, reţine instanţa de apel - făcând trimitere la art. 28 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate.

Or, din cuprinsul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate, depuse de intimată în probaţiune, nu rezultă toate informaţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 7/1996 şi nici nu se poate identifica dacă construcţiile menţionate în procesul-verbal nr. x/23.10.2014 încheiat între intimată şi Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. se află pe terenurile pentru care intimata susţine că a obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Recurenta expune etapele procedurilor de expropriere efectuate prin H.G. nr. 558/2014 şi formulează critici cu privire la raportul de expertiză efectuat în apel. Concluzionează în sensul că, atât expertul, cât şi instanţa de apel au constatat în mod eronat faptul că anterior exproprierii operate prin Decizia de expropriere nr. 1/4543/18.09.2014 emisă de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., imobilele construcţii notate în CF x Alba Iulia, sub nr. x, având nr. cad. x au constituit proprietatea intimatei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.

Recurenta precizează că, în mod corect instanţa de apel a constatat faptul că la data emiterii deciziei de expropriere a operat transferul de drept în favoarea expropriatorului şi că intimata a pierdut posesia prin predarea construcţiilor cuprinse în procesul-verbal de predare-primire nr. x. De asemenea, apreciază că sunt întemeiate şi considerentele prin care instanţa de apel a reţinut că operaţiunile de radiere a dreptului de proprietate a Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. şi de înscriere a dreptului de proprietate a intimatei nu mai pot fi efectuate având în vedere că imobilele au fost expropriate în anul 2014, iar în prezent acest drept aparţine expropriatorului. Mai mult, aşa cum a constatat şi expertul, aceste construcţii au şi fost demolate în vederea realizării obiectivului stabilit prin H.G. nr. 558/2014.

Totodată, recurenta arată că, în mod corect, instanţa de apel a respins capetele de cerere vizând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF x Alba Iulia sub x, A1.54 la Al. 64 şi Al. 106, întrucât nu s-a făcut dovada identificării acestora cu imobilele expropriate, însă, în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că nici imobilele construcţii notate în CF x Alba Iulia, sub nr. x, având nr. cad. x nu au constituit proprietatea intimatei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.

c. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă este întemeiată în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cuprinde următoarele critici:

Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2019, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfă" S.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia cu acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat atât Ia fond cât şi în apel, în cuantum total de 17.564,08 RON.

Recurenta arată că dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât, prin hotărârea dată, instanţa nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Aşa cum reiese din cuprinsul paragrafului 9 din decizia civilă nr. 1245/12.12.2018, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că "apelanta reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată".

În plus, potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existentei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Or, aşa cum reiese din cuprinsul cererii de apel, intimata a menţionat generic admiterea apelului "cu cheltuieli de judecată", însă acest fapt nu este suficient pentru acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp intimata nu a precizat care este cuantumul acestora, nu a arătat din ce sume sunt reprezentate cheltuielilor solicitate şi nu a făcut dovada acestora.

Mai mult, deşi instanţa de apel a reţinut în cuprinsul deciziei recurate că aceste cheltuielile de judecată constau în taxa de timbru achitată la fond şi în apel, proporţional cu pretenţiile admise şi onorariul achitat expertului topograf, nu s-a raportat la onorariul expertului proporţional cu pretenţiile admise.

Recurenta susţine că, în mod greşit, instanţa a obligat Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. la plata cheltuielilor de judecată şi nu pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, deşi conform dispoziţiilor art. 455 C. proc. civ. "dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea ii obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei".

5. Apărările formulate în cauză

La 25.05.2019, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor, comunicată, solicitând respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat.

La 16.05.2019 şi, respectiv 03.06.2019, intimata-reclamantă a depus întâmpinări, comunicate, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

La 06.06.2019, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, precizând că îşi menţine poziţia procesuală anterior exprimată.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din data de 05.12.2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi recursul declarat de pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02. 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi a fixat termen, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând deciziile atacate în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

a. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat o singură critică de nelegalitate care poate fi încadrată în prevederile art. 488 pct. (8) C. proc. civ. şi anume aceea prin care a susţinut că instanţa de apel a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru Statul Român.

În opinia recurentului, confirmând soluţia primei instanţe în privinţa acestei excepţii, curtea de apel a încălcat dispoziţiile art. 865 C. civ., art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (3) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, prevederile H.G. nr. 21/2015, întrucât, în baza acestor prevederi legale, Ministerul Finanţelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice. În consecinţă, susţine recurentul, Ministerul Transporturilor nu are atribuţii ce ţin de reprezentarea Statului Român pentru litigiile ce pun în dezbatere dreptul de proprietate publică.

În plus, arată recurentul, din contractul nr. x/24.01.2002, rezultă că imobilele în speţă se află în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A.. care, deşi se află în subordinea Ministerului Transporturilor, are personalitate juridică proprie.

Criticile nu sunt fondate.

Instanţa de apel a reţinut că, în prezentul litigiu, pârâtul are calitatea de reprezentant pentru Statul Român deoarece din extrasul de carte funciară nr. x Alba Iulia rezultă că proprietar al imobilului înscris cu nr. cadastral/nr. topografic x - este Statul Român prin Ministerul Transporturilor.

Prin urmare, faţă de această situaţie de fapt, nu pot fi considerate ca fiind fondate criticile formulate de recurent. În cazul de faţă, Ministerul Transporturilor reprezintă Statul Român deoarece, în raport de situaţia juridică rezultată din cartea funciară, recurentul are această calitate, iar nu Ministerul Finanţelor ori Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..

b. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Deşi întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. (8) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov cuprinde o serie de afirmaţii care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. deoarece vizează fie situaţia de fapt, fie probele administrate în cauză (raportul de expertiză), fie aspecte irelevante în raport cu decizia pronunţată de instanţa de apel. Din acest motiv, ele nu vor fi analizate de instanţa de recurs, Înalta Curte apreciind că nu este legal învestită cu exercitarea controlului de legalitate în temeiul acelor critici care nu pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Singurele critici care pot fi încadrate în art. 488 pct. (8) C. proc. civ. sunt cele prin care recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 907 alin. (1) C. civ. deoarece faptul că intimata deţine certificate de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate, nu constituie un argument suficient pentru a determina radierea dreptului de proprietate al proprietarului tabular (i), respectiv cele prin care recurenta arată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drept, astfel încât nu constituie prin el însuşi titlul de proprietate (ii).

Criticile sunt nefondate în raport de considerentele instanţei de apel.

(i) Instanţa de apel nu a dispus radierea dreptului de proprietate. Dimpotrivă, a constatat prin considerentele deciziei atacate că "operaţiunile de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei CN CF "CFR" S.A. Bucureşti şi de înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei nu mai pot fi efectuate, având în vedere că imobilele au fost expropriate în 2014, iar în prezent acest drept aparţine expropriatorului. De astfel, aşa cum a constatat expertul topograf, aceste construcţii au fost şi demolate în vederea realizării obiectivului stabilit prin H.G. nr. 558/2014".

Prin urmare, criticile vizând încălcarea prevederilor art. 907 alin. (1) C. civ. nu sunt fondate.

(ii) Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei recurate că "dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit în temeiul legii, este opozabil terţilor fără înscriere în cartea funciară, astfel cum prevede art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate."

Prin urmare, curtea de apel a considerat că dreptul de proprietate la reclamantei a fost dobândit în temeiul legii, astfel încât criticile vizând natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ca fiind un act declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, precum şi cele întemeiate pe prevederile art. 28 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 7/1996 nu pot fi primite.

c. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 444 C. proc. civ. atunci când a admis cererea reclamantei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfă" S.A. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 a Curţii de Apel Braşov cu soluţionarea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împrejurarea că, în ultimul paragraf al deciziei a cărei completare se cere, instanţa de apel a menţionat că apelanta reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată reprezintă o simplă eroare materială. O astfel de cerere, de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată de apelanta reclamantă în cuprinsul cererii de apel.

În consecinţă, dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. au fost corect aplicate de instanţa de apel câtă vreme, prin hotărârea pronunţată, aceasta a omis să se pronunţe asupra unei cereri formulate în cuprinsul cererii de apel.

Dovada cheltuielilor de judecată acordate a fost făcută în condiţiile art. 452 C. proc. civ. Cheltuielile acordate au reprezentat taxa de timbru şi onorariul expertului, iar proba existenţei şi întinderii lor a fost făcută până la închiderea dezbaterilor, aşa cum impune norma de drept menţionată.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor acordate şi părţile care au fost obligate să le suporte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 453 C. proc. civ. care au la bază ideea de culpă procesuală. În raport de acest temei, coroborat cu dispoziţiile art. 455 C. proc. civ. şi de împrejurarea că apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor a vizat numai calitatea sa procesuală pasivă şi calitatea de reprezentant al statului, stabilirea în sarcina pârâtei Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a cheltuielilor de judecată determinate proporţional cu pretenţiile admise reprezintă o justă soluţionare a cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 a Curţii de Apel Braşov.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Ministerul Transporturilor şi de pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 1245 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov împotriva deciziei civile nr. 113 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.