Competence for religious property retrocession disputes under O.U.G. 94/2000 versus civil jurisdiction under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 noiembrie 2018, reclamanta Parohia Reformată Dămăcuşeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal - pronunţarea asupra calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, intabularea drepturilor astfel dobândite, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal, acordarea de măsuri reparatorii, în subsidiar - obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare, iar în ambele situaţii acordarea despăgubirilor şi plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 21, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 11 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că retrocedarea imobilelor din speţă este guvernată atât de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cât şi de prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Ambele acte normative cuprind dispoziţii referitoare la instanţa competentă să soluţioneze o cerere formulată în temeiul acestora.

În cauză nu există o decizie a comisiei speciale de retrocedare, astfel încât să îşi găsească aplicabilitate prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, ci un refuz de a emite o asemenea decizie.

Instanţa a mai considerat că deşi Legea nr. 165/2013 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la termenul în care ar trebui soluţionate cererile de restituire formulate în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, aceasta vizează totuşi procedura de restituire a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase, relevante fiind prevederile art. 3 pct. 1 şi 32 alin. (3)1 din actul normativ menţionat.

Prin urmare, este aplicabilă norma de competenţă specială prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii. Dând eficienţă acestor prevederi, instanţa a stabilit competenţa în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, ce are sediul în Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1355 din 12 iunie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut că obiectul prezentului dosar îl reprezintă soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de reclamanta Parohia Reformată Dămăcuşeni în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la restituire şi restituirea în natură a imobilelor identificate în cartea funciară CF nr. x Dămăcuşeni nr. Top. x, nr. Top. x, CF nr. x Dămăcuşeni nr. Top. x, ulterior transcrise şi dezmembrate în CF nr. x Dămăcuşeni, CF nr. x Dămăcuşeni, fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat la petitul 1, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ambele ipoteze instanţa este cea care urmează a se pronunţa asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, reţinută pentru identitate de raţiune. Astfel, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare sau al entităţii învestite de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite.

Potrivit art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială...(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora...".

Atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât şi acţiunea persoanei îndreptăţite prin care se solicită soluţionarea de către instanţă a cererii de retrocedare în cazul refuzului nejustificat al entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, este de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia civilă a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Parohia Reformată Dămăcuşeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal, pronunţarea asupra calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, intabularea drepturilor astfel dobândite, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal, acordarea de măsuri reparatorii, în subsidiar, obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare, iar în ambele situaţii acordarea despăgubirilor şi plata cheltuielilor de judecată.

Pentru ambele petite, instanţa este cea care urmează a se pronunţa asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite. Potrivit statuărilor cuprinse în această decizie, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare sau al entităţii învestite cu soluţionarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite.

Potrivit art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială...(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora..."

Înalta Curte reţine că, în interpretarea acestor prevederi, atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, precum şi acţiunea persoanei îndreptăţite prin care se solicită soluţionarea de către instanţă a cererii de retrocedare în cazul refuzului nejustificat al entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, cade în sarcina instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Întrucât imobilele solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 sunt situate din punct de vedere administrativ în localitatea Dămăcuşeni, judeţul Maramureş, arondată Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta este instanţa competentă să judece prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.