Competence for provisional suspension of enforcement: territorial jurisdiction based on debtor’s domicile in multi-debitor execution

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 07.05.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1706 din 12 mai 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că executarea silită ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare provizorie, a fost demarată la solicitarea creditorilor B. şi C. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 2085/23.10.2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 326/A/16.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013.

Cererea de suspendare provizorie a executării silite are natura unui incident survenit în cursul executării silite, iar competenţa de soluţionare a acesteia este determinată prin dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În temeiul acestui text, instanţa de executare este cea căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererea de suspendare provizorie a executării silite. Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a reţinut în cauză pluralitatea de debitori şi a aplicat dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că unii dintre aceştia au sediul în Oradea, jud. Bihor, iar ceilalţi în Bucureşti. De asemenea, a constatat că a fost stabilită instanţa de executare - Judecătoria Oradea prin faptul că aceasta a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 1370/2020 din 06.03.2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

La rându-i, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 964 din 9 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La pronunţarea soluţiei, instanţa s-a raportat la obiectul cauzei - suspendare executare silită împotriva debitorului contestator Ministerul Finanţelor Publice, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie o competenţă teritorială de ordine publică. Astfel, soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite cade în sarcina judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare, acesta reprezentând singurul criteriu de determinare a competenţei. Nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite.

Cum, în speţă, contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, care îşi are sediul în Bucureşti, Bd. x, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, aceasta este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece pricina.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, este cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., până la soluţionarea cererii de suspendare a excutării formulate în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 719 alin. (1) şi alin. (7) teza 1 C. proc. civ. "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. (…) Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv la alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.’’

Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale evocate, că în procedura executării silite suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi executări promovate în cadrul unei contestaţii la executare este de competenţa instanţei de executare, de la sediul debitorului.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai mulţi debitori cu sedii diferite, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, cu sediul în Oradea. În raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Oradea, cât şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

Se mai reţine că se aplică, prin analogie şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.’’

În cauză, prima instanţă sesizată a fost Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa de la sediul unora dintre debitori, astfel că a fost fixată în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia. În plus, se reţine că această instanţă era învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de acelaşi debitor contestator împotriva executării silite a cărei suspendare provizorie se cere, astfel că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti era competentă să soluţioneze prezenta cerere inclusive din perspectiva caracterului ei incidental faţă de contestaţia care era înregistrată pe rol şi în privinţa căreia se prezuma că a operat o legală învestire.

Pentru considerentele arătate, se va stabili competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.