Conflict of jurisdiction between administrative and civil courts over reimbursement of medication not included in the statutory list: necessity of administrative act for 100% cost coverage

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Romania, a solicitat obligarea acestora fără somaţie si fără trecerea vreunui termen, la decontarea integrală a tratamentului cu substanţa pembrolizumab, denumirea comercială B., pentru diagnosticul tumoră urotelială pielică şi ureterală superioară, până la soluţionarea dosarului de fond.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 14.04.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a reţinut, în motivare, că litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul de contencios administrativ astfel cum rezultă explicit din definiţia cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. Nu este vorba de un raport juridic de drept administrativ, întrucât nu s-a solicitat instanţei să pronunţe, cu caracter provizoriu, vreuna dintre măsurile posibile potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, petitul constând în obligarea pârâţilor la "decontarea integrală"/ "să suporte costurile" tratamentului pe care trebuie să îl urmeze reclamantul. Astfel, s-a considerat că instanţa a fost învestită cu o acţiune având ca obiect o obligaţie de a face evaluabilă în bani, costurile tratamentului a cărui decontare se solicită fiind estimate de reclamant la 7000 Euro/şedinţă, fiind necesară efectuarea unei şedinţe o dată la trei săptămâni.

Evaluând prestaţiile succesive în conformitate cu dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., s-a constatat că valoarea lor depăşeşte pragul de 200.000 RON, ceea ce atrage competenţa tribunalului în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Ţinând seama de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei alte instanţe alt grad, s-a apreciat că se impune atribuirea competenţei în favoarea unei secţii civile a Tribunalului Bucureşti, în circumscripţia căruia au sediul atât reclamantul, cât şi pârâţii.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 194 din 12 mai 2020, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că obiectul pricinii nu conturează o cerere evaluabilă în bani care să determine competenţa în funcţie de valoare, ci este vorba de o cerere în materia contenciosului administrativ, pentru efectuarea unei anumite operaţiuni adminsitrative, în speţă introducerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială B.).

S-a interpretat că reclamantul tinde în fapt la adoptarea unei Hotărâri de Guvern sau al unui ordin al ministrului sănătăţii, pentru includerea în Listă a unui anumit medicament pentru indicaţii terapeutice noi sau pentru extindere indicaţii terapeutice. Doar în acest mod, după introducerea în Listă, medicamentul poate fi asigurat pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% fără contribuţie personală.

În raport de prevederile art. 96 alin. (1) coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Romania, prin care a solicitat obligarea acestora fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, la decontarea integrală a tratamentului cu substanţa pembrolizumab, denumirea comercială B., pentru diagnosticul tumoră urotelială pielică şi ureterală superioară, până la soluţionarea dosarului de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte apreciază că soluţionarea pretenţiei concrete din cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A. presupune statuarea asupra faptului dacă autorităţile publice chemate în judecată de reclamant au sau nu obligaţia de a efectua anumite operaţiuni administrative pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul cu medicamentul pembrolizumab, denumirea comercială B., în condiţii de compensare 100%, asemenea aspecte impunându-se a fi soluţionate de o instanţă de contencios administrativ. Pentru ca un medicament să poată fi decontat integral astfel cum solicită reclamantul în speţă, este necesar ca autorităţile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competenţelor atribuite prin lege. Ca atare, în cauză urmează a se analiza aspecte de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât s-a demonstrat anterior că aspectele litigioase sunt specifice contenciosului administrativ, în lumina şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal - în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, competenţa de soluţionare a litigiului.

Relevante pentru stabilirea instanţei competente sunt şi regulile în materie de ordonanţă preşedinţială, instituite de art. 998 C. proc. civ.: "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului". Rezultă că instanţa competentă să judece ordonanţa preşedinţială pendinte este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.