Timeliness of recusal request filed after closing of debates in divergent panel proceedings under Article 44 CPC

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 1484 din 17 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 369/07.06.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.A., Consiliul Judeţean Dolj, Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, având ca obiect Legea nr. 10/2001. A anulat în parte sentinţa şi, evocând fondul, a admis contestaţia precizată. A anulat dispoziţia nr. x/14.07.2014, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj. A constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării prin puncte, pentru terenul în suprafaţă de 505 mp, situat în municipiul Craiova, str. x, fostă 7 noiembrie, imposibil de restituit în natură în condiţiile Legii nr. 165/2013. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate.

La data de 17 mai 2018, contestatorul A. a depus cerere de recuzare a completului de judecată.

Ulterior, la 18 mai 2018, petentul a depus precizare şi completare a cererii arătând că aceasta îi vizează pe judecătorii C. şi D..

Prin încheierea nr. 43 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca tardiv formulată, cererea de recuzare astfel cum a fost precizată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Această încheiere a fost atacată cu recurs de către petentul A., în dezvoltarea căruia a formulat următoarele critici:

Încheierea curţii de apel este nelegală deoarece cererea de recuzare a fost făcută în termenul prevăzut de lege şi nu după îndeplinirea ultimului act de procedură, adică după pronunţare. În practică nu s-a prevăzut posibilitatea ca la o curte de apel să fie înregistrată cererea de recuzare la o anumită oră şi să fie neglijată, apoi judecătorii să pronunţe soluţia pe fond în dosar, iar cererea de recuzare să fie judecată abia după pronunţare şi după înregistrarea în evidenţe a soluţiei, adică la 26 de zile. Recurentul solicită ca, în aplicarea principiilor generale de drept, să fie anulată şi decizia din apel.

În vederea soluţionării recursului, partea a cerut instanţei să dispună efectuarea unei adrese către curtea de apel pentru a proba momentul la care au fost înregistrate cererile de recuzare, cereri transmise prin e-mail şi fax, precum şi ora la care s-a făcut pronunţarea şi a fost evidenţiată soluţia în cauză.

Cât priveşte proba relativă la momentul la care şi-a manifestat intenţia de recuzare, a cerut instanţei supreme să se solicite Curţii de apel redarea scrisă a înregistrării celor două şedinţe de judecată, privind prezentul dosar, la ambele strigări ale pricinii, de la ora 9 şi 11. Recurentul afirmă, invocând prevederile art. 44 şi urm. C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, că a formulat cererea de recuzare înainte ca dosarul să rămână în pronunţare.

Mai arată că a cerut instanţei de apel să facă verificări cu privire la ora la care a fost înregistrată cererea de recuzare, inclusiv din înregistrarea şedinţei de judecată, însă nu i s-a dat un răspuns. Curtea de apel a reţinut, în considerentele încheierii, că era făcută pronunţarea soluţiei la momentul depunerii solicitării de recuzare, dosarul aflându-se pe circuitul de înregistrare a soluţiei în evidenţele informatice, astfel că recuzarea a fost găsită ca tardivă. Recurentul precizează că a trimis cererea de recuzare atât prin e-mail, cât şi pe fax pentru a contracara această atitudine a instanţei. În încheiere se menţionează numai despre cererea depusă pe e-mail, nu şi de cea transmisă prin fax.

Au fost reiterate motivele invocate în cererile de recuzare, dar şi în cererea de strămutare ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, în sensul că s-a solicitat instanţei să le aprecieze ca făcând parte din prezentul recurs.

Se mai precizează că judecătorul fondului a respins contestaţia cu motivarea că, în speţă, contestatorul A. ar fi primit despăgubiri, deşi s-a făcut dovada că acestea nu au fost acordate.

Referitor la contextul procesual în care a formulat cererea de recuzare, precizează recurentul următoarele: la termenul din 19 aprilie cauza a rămas în pronunţare, stabilindu-se amânare a pronunţării pentru 3 mai, când s-a ivit divergenţă între magistraţi. La 17 mai, pricina a fost strigată la rând şi i s-a comunicat că dosarul se va judeca la ora 11. A constatat că nu există încheiere despre cele două puncte de divergenţă, instanţa urmând a anunţa că se reia cauza de la început, fără să se îndeplinească un act de procedură în acest sens. Contestatorul a solicitat aplicarea art. 399 C. proc. civ., în sensul comunicării motivelor de divergenţă pentru ca părţile să fie în măsură să pună concluzii pe acestea, iar curtea de apel i-a acordat cuvântul pe apel. În susţinerile pe fond ale părţilor, a devenit evident că doi magistraţi au o atitudine potrivnică în cauză şi vor respinge apelul, ceea ce l-a făcut să declare verbal cerere de recuzare, urmând să o trimită ulterior instanţei, prin fax şi e-mail.

În concluzie, arată că recuzarea a fost înregistrată la instanţă la un moment anterior pronunţării soluţiei în apel, nefiind tardiv formulată cum a reţinut instanţa prin încheierea nr. 43 din 12 iunie 2018. Consideră că recursul este întemeiat şi trebuie admis, cu consecinţa modificării în tot a încheierii de recuzare, în sensul admiterii cererii de recuzare şi a trimiterii cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 16 aprilie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate şi că acesta este promovat în termen.

Completul de filtru C4, la 8 mai 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 24 octombrie 2018, intimaţii Consiliul Judeţean Dolj, Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Dolj şi Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj au formulat întâmpinare prin care au arătat, în principal, că motivele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, au cerut respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Completul de filtru, prin încheierea pronunţată la 5 decembrie 2019, a admis în principiu recursul reclamantului şi a fixat termen pentru soluţionarea acestuia pe fond. Totodată, a reţinut, în privinţa excepţiei de nulitate ridicată de intimaţi, că parte din critici se pot încadra în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât au fost formulate în legătură cu aplicarea art. 44 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 44 C. proc. civ., care guvernează speţa de faţă, dispun:,,(1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.’’

Conform art. 47 din acelaşi cod, "cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească."

Ţinându-se seama de caracterul imperativ al normelor enunţate, solicitarea de recuzare trebuie făcută înainte de începerea dezbaterilor, iar pentru împrejurările ivite în cursul procesului, conform art. 44 alin. (2) C. proc. civ., de îndată ce partea a luat la cunoştinţă de motivele de recuzare.

În cauză, se reţine că motivele invocate de recurent în cererea de recuzare şi reiterate în prezentul recurs au în vedere, pe de o parte, aspecte care privesc: soluţionarea litigiului în primă instanţă, repartizarea lui în calea de atac a apelului, relaţiile vechi cu magistraţii recuzaţi pe care recurentul petent le considera conflictuale, precum şi modul de instrumentare a cauzei în complet de divergenţă, aşadar, motive care erau cunoscute la momentul începerii dezbaterilor asupra fondului şi care trebuiau opuse până la acest moment. Pe de altă parte, s-au invocat motive în legătură cu atitudinea judecătorilor observată de recurent în timpul dezbaterilor. În privinţa acestora din urmă petentul avea posibilitatea şi obligaţia de a semnala aceste constatări în cadrul unei cereri de recuzare anterioară momentului procedural al închiderii dezbaterilor şi reţinerii cauzei spre soluţionare, spre a se conforma exigenţelor art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 43 din 12 iunie 2018 a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de recuzare formulată de petentul A., întrucât s-a considerat că aceasta a fost depusă la dosar prin e-mail, la 17.05.2018, după pronunţarea deciziei nr. 1484, prin care instanţa s-a dezînvestit de soluţionarea apelului.

Prin motivele de recurs se susţine, în esenţă, că cererea de recuzare a celor doi membri ai completului de divergenţă a fost formulată oral, în şedinţa de judecată din 17.05.2018, cu ocazia pledoariei pe fondul cauzei, când a şi precizat petentul că urmează ca ulterior să fie transmisă instanţei în scris, prin fax şi e-mail. Aşadar, în opinia recurentului, cererea de recuzare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, anume înainte de a fi pronunţată hotărârea finală.

Pentru a se verifica momentul la care cererea de recuzare a fost formulată în dosarul de apel, Înalta Curte a încuviinţat, în parte, cererea de probe formulată pe acest aspect prin cererea de recurs şi a cerut Curţii de apel să trimită transcrierea înregistrării şedinţei de judecată din 17.05.2018, la ambele momente ale strigării cauzei.

Înalta Curte constată, din lecturarea acestei transcrieri, că nu a existat o cerere de recuzare care să fi fost formulată verbal în şedinţa de judecată la care au avut loc dezbaterile în apel, concluziile puse de petentul apelant fiind pe fondul cauzei şi în legătură cu modalitatea de comunicare a aspectelor de divergenţă. Solicitarea de recuzare a fost iniţiată în scris, la 17 mai 2018, prin e-mail, primit la ora 13:29, după scăderea soluţiei în ecris, potrivit menţiunilor înscrise de grefa instanţei pe cererea aflată la dosarul Curţii de Apel Craiova, precum şi prin fax, transmisă la ora 12:40 (oră menţionată chiar de petent în cuprinsul documentului transmis).

Astfel, se constată că incidentul procedural a fost formulat după închiderea dezbaterilor ce au avut loc începând cu ora 11:00 (oră pe care recurentul însuşi a indicat-o). Conform celor rezultate din transcrierea înregistrării şedinţei transmisă de curtea de apel, pentru termenul de judecată din 17.05.2018, cererea de recuzare nu a fost formulată înainte de închiderea dezbaterilor, ci ea a fost transmisă instanţei ulterior momentului la care completul de judecată finalizase şedinţa. Astfel, procesul-verbal întocmit de grefa instanţei, în sensul că cererea de recuzare a fost primită la completul de judecată ulterior pronunţării soluţiei apare ca reflectând în mod obiectiv realitatea. În aceste condiţii, în mod corect curtea de apel a apreciat asupra neîntrunirii cerinţei impuse de art. 44 alin. (2) C. proc. civ. care stabileşte că partea trebuie să solicite recuzarea de îndată ce motivele îi sunt cunoscute, respectând momentul procesual de închidere a dezbaterilor. Prin urmare, criticile recurentului pe acest aspect au un caracter nefondat, urmând a fi respinse ca atare.

Celelalte nemulţumiri din recurs privind fondul cauzei, precum şi motivele din cererea de recuzare şi strămutare în dosarul nr. x/2017, nu pot fi analizate deoarece excedează obiectului cu care instanţa de recurs a fost învestită, anume verificarea legalităţii hotărârii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ca tardiv formulată.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul exercitat în speţă, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 43 din 12 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.