Prison sentence suspension: family poverty does not constitute special circumstances

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624 din 11 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, după declinarea cauzei de la Judecătoria sectorului 5 în favoarea sa, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat C.A., pentru executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală nr. 22/2001 a Tribunalului București, secția I penală.

Recurentul condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., susținând că familia sa, compusă din soție și 4 copii minori se confruntă cu grave lipsuri materiale și că locuința în care-și duc traiul membrii familiei sale era deținută cu titlu de chirie de la stat, iar fratele acestuia, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a intrat abuziv în casă și a devastat-o.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță reține că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., acesta începând executarea la 8 septembrie 2000, iar pedeapsa expirând la 7 septembrie 2009.

Faptul că familia condamnatului se confruntă cu probleme financiare deosebite, iar de îngrijirea și educarea minorilor se ocupă numai soția sa ce realizează venituri modeste și insuficiente, nu pot conduce la concluzia că petentul se află în una din acele împrejurări ce pot fi interpretate „ca speciale” în înțelesul textelor legale invocate, motiv pentru care cererea de întrerupere a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni i-a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins și el, ca nefondat, prin decizia penală nr. 437/ A din 10 iunie 2004 a secției a II-a penală a Curții de Apel București.

Nemulțumit fiind și de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs criticând-o pentru netemeinicie și susținând că din actele depuse rezultă că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) din același cod, întrucât familia sa ar putea beneficia de ajutorul său în cazul în care i s-ar admite cererea în fond și s-ar casa cele două hotărâri judecătorești atacate. A mai menționat că nu i s-a mai acordat în cauză nici o altă întrerupere din executarea pedepsei de 9 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

Întreruperea executării pedepsei conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă pe o perioadă de cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din actele și lucrările dosarului instanțele au reținut corect că starea de sărăcie a familiei condamnatului este preexistentă, că situația locativă nu a suferit modificări de natură a pune în pericol traiul de zi cu zi al membrilor familiei sale, cu atât mai mult cu cât starea avansată de degradare a locuinței subzista și anterior încarcerării petentului și acestea nu pot fi rezolvate pe o perioadă scurtă de timp cât ar permite legea.

Hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 437 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.