Peremption ruling quashed and remanded—old Civil Procedure Code governs pre-2013 boundary dispute

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Istoricul litigiului

1. Dosarul nr. x/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş, la data de 20.09.2012, sub nr. x/2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: în temeiul art. 555 şi 559 Noul C. civ., obligarea pârâţilor să permită accesul reclamantei în curtea lor, în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii la imobilul proprietatea reclamantei, lucrări constând în tencuire zid şi turnare bordură de ciment; în temeiul art. 612 şi 588 Noul C. civ., obligarea pârâţilor să-şi ridice plantaţiile şi lucrările de pe porţiunea de teren dintre cele două case, teren aflat în proprietatea reclamantei, precum şi pe cele aflate la o distanţă mai mică de 60 cm de linia de hotar; în temeiul art. 555 Noul C. civ., obligarea pârâţilor să permită pe viitor accesul reclamantei pe porţiunea de teren, proprietatea reclamantei, aflată între cele două imobile; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 878 din 16 aprilie 2014, Judecătoria Caransebeş a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali B., C. şi D., pentru stabilire linie hotar şi obligaţia de a face. A stabilit linia de hotar dintre imobilele situate administrativ în Com. Obreja, sat Ciuta nr. x şi Com. Obreja, sat Ciuta nr. x, potrivit suplimentului la raportul de expertiză topografic efectuat de trei experţi - E., F. şi G., punctată tehnic prin punctele 2,A, 15, 14, 12, lucrare de specialitate ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A obligat pe reclamanta A. să demonteze extinderea şopronului în zona punctelor 15-16A menţionate în expertiză, schiţa tehnică efectuată de expert H., ce face parte integrantă din hotărâre, prin retragerea acoperişului improvizat al şopronului la structura iniţială - situată după linia de hotar trasată de experţii topografi E., F. şi G.. A obligat reclamanta A. să efectueze la stradă lucrarea de închidere prin zidărie în grosime de minim 12,5 cm şi înălţime de 2 m. Totodată, se vor efectua şi lucrările de scurgere cu diametrul de 100 mm şi betonarea şanţului comun existent - lucrări estimate de expertul constructor H. la suma de 900 RON. În caz de refuz, pârâţii vor efectua lucrările pe cheltuiala reclamantei. A obligat părţile, atât reclamanta, cât şi pârâţii, să-şi asigure efectuarea lucrărilor necesare - pentru delimitare, împrejmuire, pentru stabilirea liniei de hotar stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experţi - E., F. şi G. şi efectuarea lucrărilor necesare de reparaţii, întreţinere a imobilelor învecinate, casa cu nr. x Ciuta şi casa cu nr. x Ciuta - potrivit expertizei în construcţii efectuată de expert H.. A respins celelalte capete de cerere privind obligaţii de a face solicitate atât de reclamantă, cât şi de pârâţii-reclamanţi reconvenţional. A compensat cheltuielile de judecată şi a obligat pârâţii-reclamanţi reconvenţional la 1.345 RON cheltuieli de judecată faţă de reclamantă, parte din onorariul experţilor topografi, cheltuieli efectuate de către reclamantă.

Prin încheierea nr. 673 din 18 aprilie 2018 a aceleiaşi instanţe, a fost respinsă cererea având ca obiect lămurire dispozitiv a sentinţei sus-menţionate, formulată de petenta A..

Hotărârea primei instanţe a fost atacată de către reclamantă cu apel.

Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă, prin decizia nr. 229A din 16 octombrie 2014, a respins apelul.

În cauză, reclamanta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 229/2014 a Tribunalului Caraş-Severin, solicitând eliminarea completărilor, a erorilor materiale şi ale viciilor de procedură făcute pe parcursul procesului de instanţa de fond. Prin încheierea din 16.11.2017, instanţa a dispus următoarele: a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă A. prin concluziile scrise depuse la dosar; a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii de completare a dispozitivului, invocată de intimaţii pârâţi-reclamanţi reconvenţionali B., C. şi D.; a respins cererea astfel cum a fost precizată de apelanta reclamantă A. la ultimul termen de judecată din data de 09.11.2017; a dispus obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON reprezentând onorariu apărător ales al intimaţilor pârâţi.

Împotriva deciziei civile nr. 229A din 16.10.2014, reclamanta A. a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 101 din 26 februarie 2015.

2. Dosarul nr. x/2018

Încheierea nr. 673/18.04.2018 pronunţată de Judecătoria Caransebeş a fost atacată de reclamantă cu apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş Severin sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 106/06.03.2019, Tribunalul Caraş Severin a admis apelul, a anulat încheierea atacată şi a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Caransebeş în vederea rejudecării.

Prin sentinţa civilă nr. 645 din 31 mai 2019, Judecătoria Caransebeş a respins cererea reclamantei de lămurire dispozitiv.

Prin încheierea dată la 17.09.2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. pentru suma de 200 RON reprezentând taxă de timbru datorată pentru cererea de recuzare a doamnelor judecător I. şi J. şi, în consecinţă: a scutit petenta de la plata sumei de 200 RON taxă de timbru stabilită pentru cererea de recuzare, respingând cererile de abţinere formulate de către doamna judecător I. şi doamna judecător J. în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Caraş-Severin. De asemenea, a respins cererile de recuzare formulate de către apelanta A. împotriva doamnelor judecător I. şi J..

Împotriva încheierii sus-menţionate, în privinţa soluţiei ce a vizat respingerea cererilor de recuzare, petenta A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

La termenul din 31.01.2019 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Prin decizia civilă nr. 3 din 16.01.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimat recursul.

În considerente, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor care reglementează perimarea din Noul C. proc. civ. şi a apreciat că termenul de 6 luni s-a împlinit la 31.07.2019, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei de la data de 31.01.2019. A mai considerat că cererea de repunere pe rol formulată de recurentă la 24.12.2019 este făcută după împlinirea termenului de perimare şi nu mai poate conduce la întreruperea cursului perimării.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus perimarea recursului, a formulat recurs recurenta A..

Recurenta a oferit o amplă motivare a recursului, centrată pe ideea că pricina este supusă dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, întrucât litigiul din care derivă prezentul dosar, nr. x/2012, a fost iniţiat la 20 septembrie 2012, la Judecătoria Caransebeş. Or, curtea de apel a încălcat prevederile art. 25-27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. procedând la judecarea cauzei, prin admiterea excepţiei de perimare sub imperiul prevederilor care reglementează instituţia perimării în Noul C. proc. civ., în loc să aibă în vedere prevederile art. 248 din C. proc. civ. de la 1865. Prin soluţionarea cauzei de o asemenea manieră, instanţa a nesocotit dreptul la un proces echitabil şi la apărare al recurentei, precum şi toate regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestor considerente, hotărârea Curţii de Apel Timişoara este nelegală şi se impune admiterea recursului, cu consecinţa casării ei în integralitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5,6,7,8 şi 9 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în prezentul dosar

În cauză, intimaţii nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Recurenta A. reproşează curţii de apel că a soluţionat greşit calea de atac prin aplicarea regulilor cuprinse în Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în ce priveşte instituţia perimării, în condiţiile în care pricina este guvernată de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 prin raportare la data la care a fost pornit procesul în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Caransebeş - 20 septembrie 2012.

Înalta Curte constată că obiectul recursului soluţionat prin decizia civilă nr. 3 din 16.01.2020, atacată în prezenta cauză, îl reprezintă încheierea din 17.09.2018 a Tribunalului Caraş-Severin, prin care, printre altele, au fost respinse cererile de recuzare formulate de apelanta A. în ce le priveşte pe doamnele judecător I. şi J..

Această încheiere a fost pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Caraş Severin, dosar care s-a format în urma atacării cu apel, de către reclamanta A., a încheierii nr. 673/18.04.2018, pronunţată de Judecătoria Caransebeş, prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 878 din 16 aprilie 2014 dată în dosarul nr. x/2012. Se reţine, astfel, că prezentul dosar îşi are sorgintea în cererea de lămurire de dispozitiv formulată în dosarul nr. x/2012, cu privire la sentinţa civilă nr. 878 din 16 aprilie 2014, şi este supus regulilor de procedură ce guvernează cererea principală cu obiect stabilire linie hotar şi obligaţia de a face, depusă la Judecătoria Caransebeş la data de 20.09.2012. Astfel, în raport de momentul iniţierii demersului judiciar, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 şi nu ale Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care a intrat în vigoare la 15.02.2013 şi se aplică numai proceselor demarate începând cu această dată. În acest sens, relevante sunt prevederile art. 24 din această lege, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare’’, iar art. 25 alin. (1) dispune că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.’’

Curtea de apel Timişoara a judecat cauza în temeiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel că a aplicat regulile stabilite prin art. 416 şi art. 420-421, considerând că termenul de perimare are durata de 6 luni şi s-a împlinit la 31.07.2019 în raport de data la care a fost suspendată pricina, 31.01.2019. A apreciat şi că solicitarea de repunere pe rol formulată de recurentă la 24.12.2019 se situează în afara termenului de perimare şi nu mai este aptă să întrerupă termenul.

Or, cele reţinute anterior cu privire la aplicarea legii de procedură, semnalate de altfel şi de recurentă prin motivele de recurs, relevă că instanţa a greşit în soluţionarea căii de atac, pronunţând o hotărâre nelegală ce se impune a fi casată în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. Prin aplicarea în speţă a regulilor din Noul C. proc. civ., instanţa a produs recurentei o vătămare procesuală ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului şi rejudecarea cauzei, cu respectarea prevederilor C. proc. civ. de la 1865 (art. 248 şi urm.). În concret, în rejudecare, curtea de apel va verifica, în limitele impuse de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., dacă s-a împlinit termenul de perimare având în vedere data suspendării pricinii în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi dacă cererea de repunere în termen formulată de recurentă se situează în interiorul termenului de perimare.

Înalta Curte notează că, în condiţiile în care decizia recurată în mod evident conţine o judecată realizată în conformitate cu reglementările ce se regăsesc în C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, s-a impus ca analiza criticilor formulate de recurentă să fie realizată în coordonatele unui recurs efectiv similar celui deschis prin art. 421 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru a se asigura deplina eficienţă a cerinţei respectării dreptului părţii de a beneficia de un proces echitabil, în cadrul căruia să poată supune controlului judiciar o hotărâre care exprimă o judecată susceptibilă să conducă la adoptarea unei soluţii supuse acestei căi de atac.

Pentru toate considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., se va admite recursul exercitat de recurentă împotriva deciziei civile nr. 3 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, va fi casată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.