Irrevocability of appellate decisions under Romanian civil procedure bars further cassation appeals

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Istoricul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 25.04.2016 revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 8160 din data de 25.10.2004, pronunţată în dosarul nr. x/2001 al Judecătoriei Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 7237/22.11.2016 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, care a fost calificat ca recurs, prin încheierea din 24 mai 2017.

Prin decizia civilă nr. 159R din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul.

Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către recurentul A..

Prin decizia nr. 145 din 12 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat în speţă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte.

Recurentul a invocat în drept prevederile art. 304 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 9 C. proc. civ. şi a ridicat, în cuprinsul recursului, următoarele probleme: incompatibilitatea completului de judecată, completul care a soluţionat recursul a privat partea recurentă de calea de atac a apelului; nu a fost făcută o corectă evaluare a imobilelor supuse partajului, Tribunalul fiind competent material să soluţioneze pricina "după valoarea bunurilor’’; instanţa nu a motivat de ce a luat în considerare o cerere nesemnată şi netimbrată; nu s-a indicat temeiul legal pentru care s-a stabilit că soţul supravieţuitor moşteneşte bunurile socrilor; trebuia citat B. pentru a-şi dovedi calitatea de moştenitor; completul a judecat fondul, apelul şi recursul şi a omis să se abţină; decizia contestată nu a fost comunicată.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată la acest termen de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri şi nici nu poate exercita căi de atac nedeschise prin lege.

Instanţa reţine că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Prin urmare, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională în condiţiile prevăzute de lege, deciziile irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs nefiind susceptibile de a fi supuse acestei căi de atac.

Prin decizia nr. 145 din 12 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, a fost respins, ca inadmisibil, recursul îndreptat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 159 din 22 noiembrie 2017 ce a fost pronunţată de Tribunalul Bacău ca instanţă de recurs.

Cum o decizie pronunţată în soluţionarea unui recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce descriu obiectul recursului, având un caracter irevocabil în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că decizia nr. 145 din 12 martie 2020 nu poate fi supusă unui alt recurs. În consecinţă, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurentul A. împotriva hotărârii pe care Curtea de Apel Bacău a pronunţat-o în soluţionarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 145 din 12 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.