Unjust enrichment claim: cassation appeal annulled for failure to cite statutory grounds, leaving remand for retrial in force

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018 la data de 04.10.2018, reclamanta A., prin curator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 euro, precum şi la plata dobânzii aferente acestei sume, cu începere de la data de 15.01.2009, până la îndestularea debitului.

În motivare, reclamanta a arătat că este nepoata curatoarei şi verişoara pârâtei, tatăl său D., fiind fratele şi respectiv unchiul lor. D. a decedat în anul 2008 şi a dobândit împreună cu mama acesteia, E., prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.1964, imobilul din Arad, str. x, alcătuit din 720 mp teren şi construcţii, imobil ce le-a revenit acesteia şi tatălui, ca unici succesori, prin certificatul de moştenitor x/24.11.2008. După decesul lui D., a împuternicit-o pe numita C., prin procura autentificată sub nr. x/06.01.2009, să vândă imobilul din Arad, operaţiune realizată în schimbul sumei de 213.860 RON, echivalentă la acea vreme cu 5.000 euro, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.01.2009 (preţ ce nu i-a fost remis).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1345 şi urm. C. civ., art. 451 şi urm. C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova

Prin sentinţa nr. 868/10.04.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea, ca prescrisă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 2872/18.11.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta C., învederând următoarele:

- La momentul întocmirii procurii pentru înstrăinarea imobilului din Arad, str. x reclamanta A. nu avea discernământul alterat, iar existenţa unui certificat de încadrare în grad de handicap accentuat nu poate fi asimilată lipsei discernământului, în condiţiile în care respectivul certificat era consecinţa unor afecţiuni ce îi alterau parţial capacitatea de muncă, aceasta prezentându-se periodic, la 12 luni, la revizuirea încadrării;

-Avansul obţinut în urma vânzării respectivului imobil (20.000 euro) a fost încasat de către tatăl reclamantei, D., diferenţa de preţ al vânzării fiind achitată reclamantei prin virament bancar, în două tranşe (20.000 euro şi 10.000 euro), la data semnării actului de vânzare-cumpărare;

-În urma cercetării penale a recurentei pentru pretinsa nelegalitate a vânzării, a rezultat că aceasta a achitat, în totalitate, reclamantei, preţul vânzării, concluzia organelor de urmărire penală fiind aceea că recurenta este nevinovată;

-Încadrarea în grad de handicap din noiembrie 2007 se datorează şi faptului că reclamanta consuma băuturi alcoolice, fapt ce a condus la încetarea contractului individual de muncă, iar aceasta a fost de acord cu numirea, în calitate de curator, a recurentei, care şi-a îndeplinit în mod ireproşabil obligaţiile legale derivând din această calitate;

-În prezent reclamanta are drept tutore pe numita B. (mătuşă) şi este atât de bine îngrijită încât este lăsată fără supraveghere, lipsită de tratamentul necesar şi încurajată să consume băuturi alcoolice;

-Întrucât reclamanta a beneficiat de reprezentant legal desemnat prin dispoziţia nr. x/05.11.2012, emisă consecutiv sentinţei nr. 10083/10.10.2011, prescripţia nu a curs până la 05.11.2012, ci ulterior acestei date;

-În condiţiile în care prezenta acţiune a fost înregistrată la data de 28.09.2018, termenul de prescripţie la care s-a făcut referire (05.11.2015), a fost depăşit cu mult;

-Plângerea penală invocată de către reclamantă ca fiind întreruptivă a cursului prescripţiei a fost soluţionată prin Ordonanţa din 13.03.2017 şi nu are efectul juridic pretins. Astfel cursul prescripţiei nu a fost nici întrerupt, nici suspendat în perioada 05.11.2012-05.11.2015;

-În cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. civ. şi ale Decretului nr. 167/1958, sub auspiciile cărora a început să curgă prescripţia conform art. 201 din Legea nr. 71/2011.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 04.06.2020, completul de filtru a fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionare, la data de 08.07.2020.

6. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimatei A., prin tutore B., la data de 21.01.2020, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la data de 21.02.2020 (zi lucrătoare de vineri).

La data de 17.02.2020 (data poştei), în termen legal, intimata A., prin tutore B., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ., excepţia de tardivitate a recursului (arătând că nu rezultă data comunicării deciziei recurate, iar cererea de recurs nu este datată), iar în subsidiar a solicitat respingerea, ca nefondat, a acestuia.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 21.02.2020, potrivit dovezii de comunicare de la dosar, iar termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinare a expirat la data de 03.03.2020 (zi lucrătoare de marţi).

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 05.03.2020, recurenta-pârâtă C. a depus o notă, prin care a solicitat a se lua act că nu mai susţine recursul promovat împotriva deciziei nr. 2872/18.11.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la excepţia de tardivitate a căii extraordinare de atac invocată prin întâmpinare, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât decizia nr. 2872/18.11.2019, a Curţii de Apel Ploieşti, a fost comunicată recurentei la data de 27.11.2019, iar recursul a fost declarat la data de 30.12.2019 (data poştei). Termenul de recurs de 30 de zile s-ar fi împlinit la data de 28.12.2019 (zi liberă de sâmbătă), dar, prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (conform căruia "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează"), acesta s-a împlinit la data de 30.12.2019 (zi lucrătoare de luni).

Referitor la cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către recurentă la data de 05.03.2020, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă în acest sens a părţii nu îmbracă forma cerută de lege, astfel încât nu i se poate acorda eficienţa juridică corespunzătoare.

Referitor la posibilitatea de încadrare a criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., se constată următoarele:

Soluţia de admitere a apelului a vizat faptul că prima instanţă trebuia să analizeze excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune prin raportare la temeiul juridic invocat de către reclamantă, respectiv instituţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză, cu referire la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, iar nu la art. 7 din acelaşi act normativ.

În acest sens, instanţa de apel a reţinut că "analizând excepţia de prescripţie a acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză prin raportare la art. 7, iar nu la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, neadministrând probe din care să rezulte care este momentul de început al termenului de prescripţie, redând doar articolele referitoare la suspendarea şi întreruperea cursului termenului de prescripţie, fără a analiza dacă formularea unei plângeri penale a avut impact asupra cursului acestui termen, echivalează cu necercetarea cauzei cu care a fost învestită".

Fără a se raporta la aceste dezlegări ale instanţei de apel, recurenta deduce judecăţii în recurs situaţii de fapt privind starea de sănătate a reclamantei, relaţiile dintre părţi, contextul în care s-a realizat vânzarea bunului pentru care se solicită despăgubiri, modalitatea în care reclamantei i-a fost desemnat actualul tutore, plângerea penală formulate de tutorele reclamantei împotriva recurentei.

Mai arată recurenta că acţiunea reclamantei este prescrisă, termenul s-a împlinit la data de 05.11.2012, cursul prescripţiei nu a fost întrerupt în perioada 05.11.2012-05.11.2015 şi nici nu a fost suspendat.

Rezultă că, fără a critica soluţia instanţei de apel (care nu a fost aceea de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, astfel cum ar rezulta din apărările recurentei, ci aceea de trimitere spre rejudecare pentru a se analiza această excepţie prin raportare la temeiul juridic al acţiunii-îmbogăţire fără justă cauză), recurenta combate, în realitate, apărările formulate de către reclamantă prin motivele de apel.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Susţinerile recurentei nu se circumscriu niciunui caz de casare şi nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanţa de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul legii este necesară raportarea criticilor formulate la conţinutul deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalităţii în care instanţa de judecată nu s-a conformat dispoziţiilor legale incidente.

Recurenta nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, ci răspunde susţinerilor din apel ale părţii adverse legate de incidenţa prescripţiei şi întreruperea cursului acesteia, situaţie faţă de care în cauză devin incidente dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii, recurenta neformulând critici care să se raporteze la considerentele deciziei recurate şi care să poată fi avute în vedere de instanţa de control judiciar în condiţiile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 2872 din 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C., cu domiciliul în judeţ Prahova, împotriva deciziei nr. 2872 din 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., prin tutore B., cu domiciliul în judeţ Ialomiţa.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi,8 iulie 2020.