Competent court for forced execution where foreign debtor holds valid residence certificate in Romania

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2020 la data de 14.04.2020, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.11.2014, de BIN D..

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 4104/21.04.2020, Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând că debitorul are domiciliul în Germania, şi că, deşi s-a făcut referire la faptul că acesta ar avea reşedinţa pe teritoriul României, în baza certificatului de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018 valabil până la 20.02.2023, acest înscris nu este prezent în dosar, iar din înscrisurile ce însoţesc cererea de încuviinţare a executării silite nu rezultă că debitorul are, la data sesizării organului de executare, reşedinţa într-un loc ce ar putea determina competenţa teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Cum domiciliul debitorului se află Germania, la data sesizării organului de executare, competenţa revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, dacă acestea se află în ţară, în speţă în Săcele, judeţul Braşov, localitatea aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov.

Prin sentinţa nr. 3015/22.06.2020, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, în urma demersurilor efectuate din oficiu de Judecătoria Braşov, s-a constatat că debitorul C., cetăţean german, deţine certificat de rezidenţă cu valabilitate în perioada 21.02.2018-20.02.2023, adresa de rezidenţă declarată fiind în Cisnădie str. x, judeţul Sibiu.

Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi, noţiunea de domiciliu se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Astfel, întrucât debitorul C. are rezidenţa stabilită în Cisnădie, judeţul Sibiu, competenţa de soluţionare aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află localitatea menţionată, respectiv, Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele argumente:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă este reprezentat de interpretarea diferită pe care cele două instanţe, aflate în conflict, le-a dat noţiunii de domiciliu, din cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în contextul în care debitorul este cetăţean străin, titular al certificatului de înregistrare x, emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la 20.02.2023.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situaţia în care acestea nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Domiciliul este definit de art. 87 din C. civ. şi reprezintă locul unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa principală.

Pe de altă parte, fiecărui cetăţean european îi este garantat dreptul de liberă alegere a domiciliului şi de stabilire, conform art. 45 din Tratatul European privind Funcţionarea Uniunii Europene, precum şi toate drepturile conexe acestuia, potrivit art. 49 din Tratatul European privind Funcţionarea Uniunii Europene. Astfel, cetăţenii Uniunii au dreptul să se deplaseze şi să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre, printre care şi dreptul de a-şi stabili rezidenţa.

Noţiunea de rezident, în situaţia cetăţenilor străini, este definită de art. 2 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România, potrivit căruia "rezident este străinul titular al unui permis de şedere temporară acordat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Fiind recunoscut de legislaţia română ca un document de identitate, apt să individualizeze persoana în raporturile sociale şi juridice, adresa din cuprinsul certificatului de înregistrare poate fi asimilată domiciliului legal.

Prin cererea de executare silită formulată de executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.11.2014, de BIN D., s-a specificat că debitorul, deşi cetăţean german cu domiciliul în Germania, deţine rezidenţă pe teritoriul României, în baza Certificatului de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la data de 20.02.2023.

Urmare a verificărilor efectuate de către instanţa care a constatat conflictul negativ de competenţă (Judecătoria Braşov), dând curs solicitării instanţei, prin răspunsul de la dosarul acestei instanţe, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sibiu a învederat că adresa de rezidenţă a debitorului C. este în judeţul Sibiu, oraşul Cisnădie, str. x.

Întrucât adresa menţionată este atestată prin Certificatul de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la data de 20.02.2023, act emis în exercitarea dreptului de rezidenţă pe teritoriul României, Înalta Curte constată că dovada domiciliului debitorului în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a fost făcută, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află respectiva adresă, în speţă Judecătoria Sibiu.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă6 publică astăzi, 8 iulie 2020.