Inadmissibility of revision against decisions issued under the appellate filtering procedure

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 14.02.2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a I civilă, prin decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

La data de 20 decembrie 2019, recurent A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei de recurs, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 287 din 4 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2365 din data de 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin aceeaşi decizie, revizuentul a fost amendat cu suma de 300 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 martie 2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 287 din 4 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuentul a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. A mai aratat că lipsa semnăturilor poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ., precum şi cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţa dedusă judecăţii, prin decizia nr. 287 din 4 februarie 2020, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunţată în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare, iar căile de atac exercitate împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate sunt, la rândul lor, inadmisibile, potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) din Codul de procedură.

Aşa fiind, în condiţiile în care decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019 a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce a declanşat exercitarea primei cereri de revizuire, nu are deschisă această cale de atac, întrucât este pronunţată în procedura de filtrare a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că nici decizia ulterioară prin care s-a soluţionat respectiva cale extraordinară de atac pe calea excepţiei de inadmisibiitate, anume decizia nr. 287 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu este supusă unei atare căi de atac.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 287 din 4 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.