Revision dismissed as inadmissible against remand decision; defendant ordered to pay reduced costs.

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2015, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a întreruperii de energie electrică la punctul ce alimenta CEE Pantelimon, formată din trei grupuri de generatoare eoliene, întrerupere datorată solicitării formulate de societatea B. S.R.L. către C. S.A.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 din C. civ. de la 1864.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 1070 din 12 iunie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expert D.; a obligat reclamantul la plata sumei de încă 1000 RON, cu titlu de onorariu expert; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin decizia civilă nr. 71 din 08 februarie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva setinţei civile nr. 1070 din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 564 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru recurentă, invocată de intimata S.C. B. S.R.L.; a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 71 din 8 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 564 din 27 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţei şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat cerere de revizuire pârâta S.C. B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 aprilie 2020, sub nr. x/2020.

Prin cererea de revizuire, pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat anularea deciziei civile nr. 564 din 27 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar în rejudecare, să se dispună anularea recursului ca fiind formulat de pretinşii reprezentanţi convenţionali ai intimatei în lipsa unui mandat acordat în acest sens.

A arătat că la termenul de judecată din data de 27 februarie 2020, dezbaterile în faţa instanţei de recurs s-au circumscris exclusiv motivelor de recurs invocate de către recurenta-intimată, fără a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, fiind astfel încălcat principiul oralităţii şi principiul contradictorialităţii.

Or, excepţia lipsei calităţii de reprezentant fiind una de ordine publică, atât în ceea ce priveşte reprezentarea intimatei în faţa instanţei de apel, dar şi reprezentarea în faţa instanţei de recurs, instanţa trebuia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia pe calea unei încheieri interlocutorii, în conformitate cu prevederile art. 235 din C. proc. civ.

Cu referire la art. 14 din C. proc. civ., a precizat că contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori a judecătorului.

Din acest punct de vedere, dispoziţiile acestui articol trebuie corelate cu prevederile art. 224 din C. proc. civ. care reia, în linii mari, prevederile de la alin. (5) al art. 14 din acelaşi cod.

A susţinut revizuenta-pârâtă că principiul contradictorialităţii este intrinsec legat de principiul egalităţii armelor ce îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului. Mai precis, părţile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta şi de a combate susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi de a-şi exprima opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, finalitate prevăzută de dispoziţiile art. 211 din C. proc. civ.

Cu privire la nesocotirea principiilor contradictorialităţii, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, revizuenta-pârâtă s-a raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi decizii de speţă (CSJ, secţia comercială, decizia nr. 2145/2002, în RDC 5/2004, p.203-204; ICCJ, secţia civilă, decizia nr. 979/2004, menţionată în P. Perju, Probleme de drept civil şi de drept procesual civil din practica secţiei civile a ICCJ, în Dreptul nr. 2/201)5, p. 185; CSJ, secţia comercială, decizia nr. 2367/2002, în RDC nr. 1/2004, p. 219-220; Tribunalul Suprem civil, decizia nr. 379/1959, în Gr. Porumb, C. proc. civ. comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 359).

În ceea ce priveşte lipsa unui mandat de reprezentare din partea SCP E. a redat din motivarea Curţii de Apel Constanta, secţia penală din dosarul nr. x/2019, conform încheierii nr. 6/P/CP/2020, prin care s-au anulat actele de procedură formulate de SCP E. în lipsa unui mandat de reprezentare, chiar daca aceştia depuseseră o împuternicire avocaţială la dosarul cauzei, fapt ce arată că acţionează fără să fie mandataţi.

În acelaşi sens, a făcut referire la dosarul x/2019 al Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, în care aceeaşi societatea de avocatură a acţionat în lipsa unui contract de asistenţă juridică valabil, fiind anulată, prin încheierea din 10 ianuarie 2020, întâmpinarea formulată de aceasta cu toate că exista o împuternicire avocaţială la dosar.

Din acest punct de vedere, a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a anulat actele întreprinse de avocaţi în lipsa unor contracte de asistenţă juridică ca temei legal pentru reprezentarea în instanţă, în justificarea împuternicirilor avocaţiale depuse la dosarul cauzei (decizia nr. 37 din 06 februarie 2020).

Cu referire la admisibilitatea cererii de revizuire, a învederat incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din perspectiva faptului că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, câtă vreme soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a fost analizată de către instanţă fără respectarea principiului contradictorialităţii pentru motivele expuse anterior.

Or, atâta timp cât practica este unitară în sensul că nerespectarea acestui principiu determină nulitatea hotărârii pronunţate cu încălcarea acestui principiu, iar în cazul deciziilor definitive, nulitatea hotărârii, astfel pronunţată, poate fi analizată prin intermediul revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

A apreciat că este îndeplinită condiţia evocării fondului, în raport de dispoziţiile art. 235 din C. proc. civ., atâta timp cât nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Astfel fiind, în cazul în care instanţa de recurs ar fi dat părţilor posibilitatea să-ţi exprime punctul de vedere asupra excepţiei invocate şi ar fi procedat la soluţionarea acesteia în sensul admiterii, nu ar mai fi realizat o analiză a recursului pe fond, ci l-ar fi anulat.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 11 iunie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepţie, în principal, anularea cererii de revizuire formulată de S.C. B. S.R.L., potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (4) din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) şi art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În susţinerea excepţiei nulităţii cererii de revizuire, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (4) din C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăşi cererea de revizuire sau în termenul de exercitare a acesteia sub sancţiunea nulităţii.

Or, motivul de revizuire indicat, anume art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nu este motivat prin raportare la prevederile pe care le conţine, în realitate revizuenta argumentând o presupusă omisiune a instanţei de a pune în discuţie excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile şi urmărind schimbarea soluţiei instanţei de judecată cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, criticând în cuprinsul cererii de revizuire, temeinicia acesteia şi nicidecum dezvoltarea motivului de revizuire pe care îşi întemeiază cererea.

Însă, acest lucru nu este posibil pe calea de atac a revizuirii, iar criticarea temeiniciei soluţiei instanţei cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant prin intermediul acesteia conduce la existenţa viciului nemotivării cererii de revizuire.

Drept urmare, este în mod evident nulă o cerere de revizuire care nu cuprinde motivele pe care întemeiază, nu arată care dintre ipotezele art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este incident în cauză, fără a arăta asupra cărei cereri a sa nu s-a pronunţat instanţa de judecată, sau care sunt lucrurile necerute şi asupra cărora s-a pronunţat instanţa, sau care sunt lucrurile acordate în plus prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., intimata-reclamantă a arătat că, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., pot face obiectul unei cereri de revizuire doar hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul cauzei.

Or, prin decizia nr. 564 din 27 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul x/2015, s-a dispus admiterea recursului promovat de reclamantă, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care, în calea de atac nu a avut loc o evocare a fondului, ci doar o verificare a modalităţii de aplicare a dispoziţiilor de drept material privitoare la răspunderea delictuală, judecata în recurs limitându-se la aspecte de legalitate, fără a se pronunţa asupra probelor propuse, a pretenţiilor deduse judecăţii sau a situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de apel.

A susţinut că în materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză. Prin urmare, pentru a putea fi supusă controlului judecătoresc pe calea revizuirii, este obligatoriu ca hotărârea atacată cu revizuire să se fi dat asupra fondului sau să se fi evocat fondul pretenţiei dedusă judecăţii, după cum s-a reţinut în doctrina de specialitate şi jurisprudenţă.

Pe de altă parte, cererea de revizuire este inadmisibilă şi prin prisma dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Acest motiv de revizuire vizează principiul disponibilităţii şi oferă posibilitatea părţii îndreptăţite să obţină desfiinţarea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care a evocat fondul pe calea revizuirii, atunci când instanţa de judecată a încălcat acest principiu.

Însă, fiind o cale extraordinară de atac, acest lucru este posibil doar dacă partea nu mai are deschisă calea de atac ordinară a apelului, care generează o devoluţiune cu privire la întreaga cauză, în limitele stabilite prin cererea de apel.

Cu referire la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a susţinut că partea are posibilitatea de a solicita revizuirea unei hotărâri care evocă fondul, în trei cazuri, anume instanţa de judecată s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut - extrapetita; instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut -minus petita; instanţa de judecată a dat mai mult decât s-a cerut -pluspetita.

Prima ipoteză presupune ca instanţa de judecată să fi încălcat principiul disponibilităţii prin includerea în soluţia pronunţată a unor lucruri cu care nu a fost învestită de către părţi, prin cererile şi apărările formulate, expunând pe larg împrejurări care se încadrează în ipoteza menţionată.

Cea de-a doua ipoteză, vizează situaţia când instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei cereri, indiferent de caracterul principal, incidental, adiţional sau accesoriu, omite să se pronunţe asupra acesteia.

A treia ipoteză presupune existenţa unei cereri a uneia dintre părţi, asupra căreia instanţa de judecată se pronunţă prin hotărâre, însă încalcă principiul disponibilităţii prin depăşirea limitelor învestirii şi oferă mai mult decât a cerut partea prin cererea formulată.

Prin urmare, nu este incidentă niciuna dintre ipotezele expuse câtă vreme a fost formulată o cerere prin care s-a invocat lipsa dovezii calităţii de reprezentant de către intimată, iar instanţa de judecată s-a pronunţat asupra acestei cereri în limitele cu care a fost învestită.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii cererii de revizuire, întrucât motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu este argumentat prin raportare la prevederile legale evocate, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire având în vedere că decizia ce face obiectul acesteia este o hotărâre care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a acestor excepţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că primează analiza admisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat, excepţie făcând art. 509 alin. (2) care prevede că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Se observă că prin decizia nr. 564 din 27 februarie 2020, obiect al prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru recurentă, invocată de intimata S.C. B. S.R.L.; a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 71 din 8 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Dată fiind natura căii de atac a recursului, anume o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia hotărârea atacată este supusă controlului de legalitate al instanţei de recurs, prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în principiu aceasta nu presupune o analiză a fondului pretenţiilor deduse judecăţii.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Câtă vreme prin decizia ce se solicită a fi revizuită s-a dispus casarea cu trimitere (decizie intermediară), iar judecata în recurs s-a limitat la aspecte ce ţin de nelegalitatea hotărârii atacate, fără a se pronunţa asupra probelor propuse, a pretenţiilor deduse judecăţii sau a situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de apel, este evident că decizia atacată nu are natura unei hotărâri ce a soluţionat fondul sau în care s-a evocat fondul şi, din acest punct de vedere, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 564 din 27 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, soluţie în raport de care analiza excepţiei nulităţii cererii de revizuire devine inutilă.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., revizuenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocat, redus potrivit prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., cuantum pe care instanţa îl apreciază ca având un caracter rezonabil raportat la durata litigiului în faţa instanţei supreme, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de apărătorul părţii constând în formularea întâmpinării şi prezenţa la termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că "acestea urmează să fie recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil", având în vedere rolul judecătorului în desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexităţii cauzei şi a muncii depuse de avocat(cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza Sabou şi Pârcălab contra României, cauza Almeida, Garret şi alţii contra Portugaliei).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată de intimata-reclamantă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 564 din 27 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Obligă pe revizuenta-pârâtă la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-reclamante, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 iulie 2020.