Inadmissibility of cassation appeal against final decision on revision petition

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

La 19 martie 2019, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata UAT Bala, cerere de revizuire împotriva hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016, respectiv împotriva deciziei civile nr. 478/A din 11 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, sentinţei civile nr. 287 din 14 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă şi deciziei civile nr. 714 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

2. Decizia Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 14/A din 20 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a disjuns cererile de revizuire având ca obiect sentinţa civilă nr. 287 din 14 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă şi decizia civilă nr. 714 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova şi a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 478/A din 11 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

3. Decizia Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 949 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/A din 20 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Mehedinţi, secţia I civilă, revizuenta A. a declarat calea de atac intitulată "apel", însă ulterior, la 9 decembrie 2019, odată cu depunerea dovezii de plată a taxei de timbru a precizat că are calitatea de recurentă.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 18 noiembrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fişa ECRIS .

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 martie 2020, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la 2 iulie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că " hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speţă, prin decizia nr. 949 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost soluţionat recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/A din 20 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire.

Această decizie, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate este o decizie definitivă, în înţelesul legii de procedură civilă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Art. 129 din Constituţie prevede că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual-civilă a reglementat condiţiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Faţă de cele ce preced, în cauză nu poate fi admisibil recursul declarat de recurent împotriva acestei decizii definitive, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentei de acces la justiţie, consacrat de CEDO şi Constituţia României, în acest sens instanţa reţinând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Din moment ce recurenta a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susţine că prin respingerea ca inadmisibilă a prezentei cereri de recurs i se încalcă accesul la justiţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor procesual civile, definitivă, deci împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 949 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 949 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iulie 2020.