Recurs against final judgment issued in appeal against annulment appeal barred by exhaustion of remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal against the Court of Appeal's final judgment, leaving the Court of Appeal's decision in force. The dispute involved a procedural challenge where the appellant filed an appeal against a Court of Appeal decision that had previously declared the appeal against a Tribunal's dismissal of a "contestație în anulare" (annulment appeal) inadmissible. The court held that the appealed decision was final and definitive, as it resulted from a prior "recurs" (appeal) against an annulment appeal, and under the general principle that the right to appeal is unique and exhausted upon use, no further "recurs" could be filed against a final judgment issued in such a procedure. Relying on Article 634(1)(5), Article 634(2), and Article 508(4) of the Civil Procedure Code, along with the constitutional principle of legally prescribed remedies, the court concluded that the appealed decision was not susceptible to a further appeal, and its dismissal did not violate the right of access to justice under Article 6 of the ECHR, as the appellant had already benefited from a full judicial review in the legally provided instances.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, Art. 508 alin. (4) C. proc. civ; Recurs against final judgment issued in appeal against annulment appeal barred by exhaustion of remedy: The dispute involved a procedural challenge where the appellant filed an appeal against a Court of Appeal decision that had previously declared the appeal against a Tribunal's dismissal of a "contestație în anulare" (annulment appeal) inadmissible. The court held that the appealed decision was final and definitive, as it resulted from a prior "recurs" (appeal) against an annulment appeal, and under the general principle that the right to appeal is unique and exhausted upon use, no further "recurs" could be filed against a final judgment issued in such a procedure. Relying on Article 634(1)(5), Article 634(2), and Article 508(4) of the Civil Procedure Code, along with the constitutional principle of legally prescribed remedies, the court concluded that the appealed decision was not susceptible to a further appeal, and its dismissal did not violate the right of access to justice under Article 6 of the ECHR, as the appellant had already benefited from a full judicial review in the legally provided instances.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis allowing the court to dismiss the appeal as inadmissible by a motivated decision without hearing the parties, as it was manifestly unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020
Analizând recursul, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
La 20 august 2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2014.
2. Decizia Tribunalului Iaşi, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 595 din 5 martie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2014.
3. Decizia Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 780 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 595 din 5 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2014.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 780 din 26 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, contestatorul A. a declarat recurs.
5. Procedura de filtru
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 31 octombrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fişa ECRIS .
Prin rezoluţia din 1 noiembrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 martie 2020, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurentul - contestator A. a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
De asemenea, intimata B. a depus o petiţie intitulată întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de contestatorul A..
Prin rezoluţia din 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la 2 iulie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
5. Soluţia şi considerentele asupra recursului
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
În speţă, prin decizia nr. 780 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, ce face obiectul prezentei cereri de recurs a fost soluţionat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 595 din 5 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2014.
Această decizie, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate este o decizie definitivă, în înţelesul legii de procedură civilă.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Art. 129 din Constituţie prevede că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual-civilă a reglementat condiţiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Faţă de cele ce preced, în cauză nu poate fi admisibil recursul declarat de recurent împotriva acestei decizii definitive, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiţie, consacrat de CEDO şi Constituţia României, în acest sens instanţa reţinând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.
Din moment ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susţine că prin respingerea ca inadmisibilă a prezentei cereri de recurs i se încalcă accesul la justiţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor procesual civile, definitivă, deci împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.
Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 780 din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 780 din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iulie 2020.