Inadmissibility of cassation appeal against irrevocable review judgment where underlying ruling was appellate

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1552 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta A., împotriva intimaţilor Comisia Locală Acâş de aplicare a legilor fondului funciar, Comisia Judeţeană Satu Mare de aplicare a legilor fondului funciar şi O.C.P.I. Satu Mare, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate şi cererea de intervenţie în interes propriu înaintată de intervenientul B., precum şi plângerea formulată conform legii fondului funciar din dosarul conexat nr. x/2011 Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, şi cererile petentei privind obligarea la plata de daune cominatorii în suma de 500 RON/zi de întârziere de la data înregistrării cererii până la eliberarea titlurilor de proprietate, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, Tribunalul Satu Mare a a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii nr. 4522 din 13 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2011 şi, în consecinţă, a menţinut în totalitate hotărârea de conexare.

Totodată, a fost admis recursul declarat de către recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1552/11.12.2018, pronunţată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010, care în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, a fost casată în întregime fiind trimisă cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată, respectiv Judecătoriei Carei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Carei sub nr. x/2010, iar prin încheierea civilă din data de 04 octombrie 2019, a fost admisă cererea de abţinere formulată de doamna judecător C..

Împotriva deciziei civile nr. 22/R din 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2010 şi împotriva încheierii civile din data de 04 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2010 a formulat cerere de revizuire revizuenta A., solicitând admiterea cererii şi anularea încheierii din 4 octombrie 2019, aceasta fiind contrară deciziei civile nr. 22/R din 2019.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 38 R din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2010 şi a încheierii de şedinţă din data de 04 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2010.

Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs revizuienta A. criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 iunie 2020.

La termenul din data de 2 iulie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din acelaşi cod hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a decis constant că recursul, în condiţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau de recurs.

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs.

Soluţia se impune, întrucât, atunci când procesul a fost judecat şi în recurs, decizia instanţei de recurs este cea care dobândeşte autoritatea de lucru judecat. Ca atare, în raport cu această hotărâre se cercetează dacă a fost sau nu încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

În speţă, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare prin care au fost soluţionate recursurile împotriva încheierii nr. 4522 din 13 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2011 şi a sentinţei nr. 1552 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010.

Prin urmare, hotărârea dată asupra revizuirii este irevocabilă. Aceasta, deoarece art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice, cum este cazul în speţă, legiuitorul a înţeles să limiteze prin alin. (2) numărul căilor de atac la una singură, recursul, şi nu să deschidă calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri care, în condiţiile alin. (1), ar fi irevocabilă.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei nr. 38R din 31 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă s-a făcut menţiunea că hotărârea este susceptibilă de recurs nu este de natură să deschidă vreunei părţi dreptul la atacarea hotărârii, faţă de principiul legalităţii căilor de atac în temeiul căruia hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar nu stabilite, eventual, de instanţa de judecată.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exerciţiul lui, astfel încât o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii constituie o încălcare a principiilor legalităţii şi egalităţii în faţa legii.

În concluzie, cum recursul declarat în cauză nu priveşte o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului, pe această cale.

Faţă de cele ce arătate anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 38 R din 31 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.