Recusal challenge appeal annulled for failure to specify illegality grounds within the legal deadline

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. de recuzare a membrilor completului de judecată C4CIV, învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate în dosarul nr. x/2019.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 ianuarie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, petenta a solicitat desfiinţarea încheierii atacate şi recuzarea membrilor completului de judecată, arătând că cererea de recuzare a fost, în mod greşit, respinsă, deşi există motive pentru a se dispune recuzarea potrivit art. 41 şi 42 C. proc. civ., iar judecătorii au dat dovadă de lipsă de imparţialitate.

La 06 martie 2020, recurenta a depus note de şedinţă prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în faţa unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluţionată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. La aceeaşi dată, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit chitanţei seria x din 4 martie 2020.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin raport s-a reţinut că cererea de recurs nu este legal timbrată, sens în care i s-a pus în vedere recurentei că are obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 4 mai 2020.

La 13 mai 2020, intimaţii B. şi C. au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat anularea recursului, întrucât motivele invocate nu se circumscriu motivelor de recurs expres prevăzute de lege, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte recursul îndreptat împotriva soluţiei de respingere a recuzării, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 ianuarie 2020.

Potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în care a fost pronunţată încheierea recurată, a fost soluţionat la data de 12 decembrie 2019, prin decizia nr. 1230/2019.

Această decizie prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 749 din 9 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., este o hotărâre definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", prin urmare recurenta are deschisă calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea membrilor completului de judecată C4CIV, învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, faţă de modul cum a fost formulată cererea de recuzare, rezultă că singurul motiv al recuzării îl constituie faptul că petenta apreciază că judecătorii recuzaţi nu se pot pronunţa asupra cererii cu care au fost învestiţi, întrucât aceasta a recuzat toţi judecătorii Curţii de Apel Craiova printr-o cerere anterioară, soluţionată prin încheierea nr. 130 din 19 noiembrie 2019, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentă împotriva judecătorilor Curţii de Apel Craiova.

Cum, în cauza dedusă judecăţii, nu a rezultat că judecătorii completului de judecată C4CIV au dat dovadă de lipsă de imparţialitate ori că există alte motive pentru a se dispune recuzarea, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., instanţa a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A..

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ci a solicitat admiterea cererii de recuzare, arătând că judecătorii au dat dovadă de lipsă de imparţialitate şi că există motive pentru a se dispune recuzarea prevăzută de art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., fără a detalia şi argumenta care sunt motivele de nelegalitate de care se prevalează.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare, Înalta Curte arată că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

La data de 06 martie 2020, recurenta a depus note de şedinţă prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în faţa unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluţionată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, a fost comunicată revizuentei la 14 ianuarie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul curţii de apel.

Înalta Curte reţine că, raportat la data comunicării deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 20 ianuarie 2020, aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse iniţial.

Aşadar, notele de şedinţă depuse de recurentă la 06 martie 2020 sunt formulate cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte nu le va analiza, întrucât petenta a avut posibilitatea să invoce, în termenul legal, decizia nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, existentă în ordinea juridică, atât la data formulării cererii de recuzare, cât şi la data formulării prezentului recurs.

În plus, completul care a soluţionat cererea de recuzare a fost legal constituit, prin raportare la prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17 decembrie 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, care dispun în sensul că:

"Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie."

Or, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul Curţii de Apel Craiova, petenta A. a recuzat completul de judecată C4CIV, compus din judecătorii D., E. şi F., iar în temeiul dispoziţiilor art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererea a fost soluţionată de completul imediat următor în materie civilă, respectiv completul C1CIV, compus din judecătorii G., H. şi I..

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.