Finality of case transfer orders: Inadmissibility of cassation against definitive jurisdiction transfer rulings

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea transmisă, prin poştă, la data de 20 decembrie 2019, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a declarat recurs împotriva împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 ianuarie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, petentul a prezentat, pe larg, situaţia litigiului şi a solicitat admiterea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Iaşi, arătând că nu este mulţumit de modul cum se desfăşoară procesul la instanţa respectivă.

La 19 februarie 2020, intimatul S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în princiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

Totodată, s-a reţinut că având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat petentului la 21 aprilie 2020, intimatului S.C. B. S.A. la 23 aprilie 2020 şi intimaţilor C. şi D. la 22 aprilie 2020.

La 8 mai 2020, petentul A. a depus punct de vedere la raport, prin care a prezentat situaţia de fapt a litigiului şi a arătat că motivele de recurs se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, şi reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac declarate de petentul A. îl reprezintă încheierea din 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de strămutare şi cererea de suspendare a judecăţii dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În raport de dispoziţiile art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precum şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ., în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Pentru aceste considerente, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.