Conflict of competence in enforcement proceedings: jurisdiction lies with the court of the third party's seat under old Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2020, SCPEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C., prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorilor în mâinile terţilor popriţi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1701 din 12 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de SCPEJ A., prin executor judecătoresc D., în favoarea Judecătoriei Mangalia, reţinându-se, în esenţă, că terţul poprit E. S.R.L., indicat de executorul judecătoresc, are sediul în municipiul Mangalia.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 06 martie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea nr. 516 din 10 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de executorul judecătoresc D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă, având în vedere data începerii executării silite, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, ţinând cont că domiciliul debitorilor se află în Bucureşti, Aleea x, iar executarea silită a fost începută de un executor judecătoresc, cu sediul în municipiul Bucureşti, această instanţă a apreciat că executarea urmează a se face în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi în ipoteza executării silite prin poprire, nefiind prevăzută în C. proc. civ. de la 1865 o dispoziţie derogatorie de la regula statuată de art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2976 din 21 aprilie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A., împotriva debitorilor B. şi C., la solicitarea creditoarei F. S.A., în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În cauza de faţă, executarea silită a fost începută în anul 2011, prin formarea dosarului de executare nr. 155/2011 al Corpului executorilor IFN din cadrul S.C. F. S.A., executare continuată de B.E.J.A. "G." şi este supusă regulilor de procedură (inclusiv cele privitoare la stabilirea instanţei de executare competente) în vigoare la acel moment, şi anume cele cuprinse în C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 373 alin. (2) din acest act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, iar art. 3731 din acelaşi cod stabileşte că instanţa de executare încuviinţează executarea silită; prin urmare, instanţa a reţinut că aceste dispoziţii legale instituie o competenţă absolută de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială are loc executarea.

Instanţa a mai reţinut că, în speţă, se solicită încuviinţarea executării silite, prin poprirea disponibilităţilor băneşti datorate debitorului de terţul poprit E. S.R.L., angajator al debitorului, cu sediul în Mangalia, judeţul Constanţa.

Prin urmare, având în vedere că sediul terţului poprit este în municipiul Mangalia, această instanţă a constatat că instanţa de executare competentă să soluţioneze prezenta cerere de încuviinţare a excutării silite, prin poprire, la terţul poprit E. S.R.L. este Judecătoria Mangalia.

A mai arătat instanţa că nu prezintă relevanţă faptul că, prin încheierea din 15 decembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, executarea silită a fost încuviinţată şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, această încuviinţare fiind valabilă exclusiv pentru actele de executare efectuate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, aşa cum se precizează expres în cuprinsul încheierii menţionate; or, prin prezenta cerere, creditoarea solicită efectuarea unor acte de executare silită în municipiul Mangalia, localitate pentru care nu s-a dispus încuviinţarea executării, în conformitate cu normele C. proc. civ. de la 1865.

În consecinţă, reţinând că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 coroborat cu art. 158 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 şi faţă de caracterul absolut al normei de competenţă teritorială enunţate, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 20 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se reţine că, în urma declinărilor succesive, instanţele aflate în conflict sunt Judecătoria Mangalia şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de SCPEJ A., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C., la cererea creditoarei S.C. F. S.A., prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorilor, în mâinile terţilor popriţi.

Chiar dacă sesizarea instanţei, prin cererea de încuviinţare a executării silite, s-a realizat la data de 29 ianuarie 2020, cererea iniţială de executare silită a fost formulată de creditoarea S.C. F. S.A. în anul 2011, când s-a format dosarul de executare nr. 155/2011.

În raport de dispoziţiile legale anterior citate şi de data declanşării procedurii executării silite, rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ. şi nu cele ale noii reglementări, intrate în vigoare la 15 februarie 2013.

Înalta Curte reţine, că prin cererea de încuviinţare a executării silite, înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, petentul SCPEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorilor, în mâinile terţilor popriţi, cu sediul în circumscripţia acestei judecătorii.

Prin adresa înregistrată la Judecătoria Constanţa la 10 februarie 2020, ca răspuns la solicitarea instanţei, petentul SCPEJ A. a precizat că solicită încuviinţarea executării silite, prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorului în mâinile terţilor popriţi, respectiv angajatorul debitorului, E. S.R.L., care are sediul în Mangalia, judeţul Constanţa.

În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, precum şi cele ale art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, care stipulează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

În cauză, sediul terţului poprit E. S.R.L., indicat de executorul judecătoresc, este în Mangalia, judeţul Constanţa.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere că sediul terţului poprit se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Mangalia, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de petentul SCPEJ A., în contradictoriu cu creditoarea F. S.A. şi debitorii B. şi C., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul SCPEJ A., în contradictoriu cu creditoarea F. S.A. şi debitorii B. şi C., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.