Territorial jurisdiction conflict in tort liability: election of forum at place of illicit act vs. defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03 aprilie 2019, pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), obligarea acesteia la plata sumei de 2415 RON, reprezentând manoperă şi material, şi a sumei de 1000 RON, reprezentând daune morale, arătând că la data de 08 noiembrie 2017, în timp ce de deplasa cu autoturismul pe autostrada Bucureşti-Ploieşti a lovit un câine care a pătruns printre găurile din gardul ce împrejmuieşte autostrada, fapt ce a produs avarierea autoturismului.

Prin sentinţa civilă nr. 7913 din 21 octombrie 2019, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", fiind aplicabile dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială de drept comun, în absenţa unei norme contrare.

Conchizând, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, excepţie invocată de pârâtă, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că pârâta are sediul în Bucureşti, bd. x, respectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucurerşti, în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 337/1993 modificată.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1797/2020 din 9 martie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia şi a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că temeiul juridic al pretenţiilor reclamantului este reprezentat de răspunderea civilă delictuală a pârâtei în temeiul art. 1357 C. civ., iar regula generală în materie de competenţă teritorială este instituită prin art. 107 C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ. mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, iar art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Instanţa a constatat că fapta ilicită a fost săvârşită pe autostrada Bucureşti - Ploieşti, la km 44, din direcţia Ploieşti, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. x, iar potrivit H.G. nr. 337/1993, locul săvârşirii faptei, se află în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti, astfel încât instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu este întemeiată.

Concluzionând, această instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Ploieşti este competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza, ca primă instanţă sesizată.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), prin care a solicitat, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtei la plata sumei de 2415 RON, reprezentând manoperă şi materiale, şi a sumei de 1000 RON, reprezentând daune morale, pentru accidentul produs la data de 08 noiembrie 2017, pe autostrada Bucureşti - Ploieşti, la km 44, din direcţia Ploieşti, astfel cum rezultă din procesul-verbal-nr. x din data de 8 noiembrie 2017, aflat la dosarul Judecătoriei Ploieşti.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale/contractuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În cauză, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite sau instanţa de la locul producerii prejudiciului şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Ploieşti este instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul, iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa de la domiciliul pârâtului, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamantul a ales să sesizeze instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite şi producerii prejudiciului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Ploieşti, fiind stabilită în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.