Jurisdiction assigned to Bucharest Sector 1 Court over co-owned property claims across districts.

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2019, pe rolul Judecătoriei Răcari, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., să constate că a dobândit cota de 100 % din terenul şi construcţia situate în comuna Ciocăneşti, sat Urziceanca nr. 212, judeţul Dâmboviţa şi cota de 70 % din apartamentul nr. x situat în Aleea x, Bucureşti, precum şi înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate dobândite de aceasta, aferente imobilelor anterior menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 1489 din 24 octombrie 2019, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile formulate de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că acţiunea privind constatarea cotei de contribuţie la bunurile dobândite în timpul relaţiei de concubinaj vizează două imobile, unul situat în comuna Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa, iar celălalt în sectorul 1 al municipiului Bucureşti, fiind situate în circumscripţiile unor instanţe diferite.

A mai arătat instanţa că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este exclusivă, astfel cum reiese din modul de redactare al art. 117 C. proc. civ., şi că se impune interpretarea prin analogie a art. 117 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că dacă imobilele se regăsesc în circumscripţiile unor instanţe judecătoreşti diferite, competentă să soluţioneze cererea este instanţa de la domiciliul pârâtului, dacă acest domiciliu se află în vreuna dintre circumscripţiile instanţelor în care sunt situate imobilele; în speţă, conform cererii de chemare în judecată şi întâmpinării, domiciliul pârâtului este situat în sectorul 1 al municipiului Bucureşti.

Prin urmare, interpretând prin analogie art. 117 alin. (2) C. proc. civ. şi constatând că unul dintre imobilele ce fac obiectul cererii se regăseşte în sectorul 1 al municipiului Bucureşti, în acel imobil regăsindu-se şi domiciliul actual al pârâtului, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1224/2020 din 18 februarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Răcari; a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că sunt aduse la masa partajabilă două bunuri imobile situate fiecare în circumscripţia altei instanţe, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii raportându-se la locul situării fiecărui imobil.

Instanţa a reţinut că oricare dintre instanţele de la locul situării fiecărui imobil este competentă, reclamanta având alegerea deplină între instanţele deopotrivă competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

A mai arătat instanţa că nu se poate raporta la dispoziţiile art. 117 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează situaţia unui singur imobil situat în circumscripţiile mai multor instanţe, întrucât în speţa dedusă judecăţii nu este incidentă această situaţie.

Astfel, instanţa a considerat că sunt aplicabile şi dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială exclusivă a instanţelor, în materie de imobile, atunci când obiectul acţiunii se referă la partajarea unor bunuri comune imobile.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanta a învestit instanţa de la locul situării unuia dintre imobile, având posibilitatea de a alege, potrivit prevederilor art. 116 C. proc. civ., instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii se va raporta la locul situării acestui imobil potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care este în comuna Urziceanca, judeţul Dâmboviţa, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Răcari.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că a dobândit cota de 100 % din terenul şi construcţia situate în comuna Ciocăneşti, sat Urziceanca nr. 212, judeţul Dâmboviţa şi cota de 70% din apartamentul nr. x situat în Aleea x, Bucureşti, precum şi înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate dobândite de aceasta, aferente imobilelor anterior menţionate.

Astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, cererea de chemare în judecată are ca obiect partajarea a două imobile situate în circumscripţiile unor instanţe judecătoreşti diferite.

În ipoteza partajului bunurilor comune solicitat pe cale principală, în situaţia în care masa partajabilă cuprinde şi imobile, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, atunci când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, şi în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. nu prevăd în mod expres care este instanţa competentă din punct de vedere teritorial în cazul în care printre bunurile partajabile se află două sau mai multe imobile situate în circumscripţii judecătoreşti diferite, însă apreciază că este necesar să se recunoască posibilitatea soluţionării cererii de partaj de către o singură instanţă, motiv pentru care, în astfel de cazuri, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului, dacă se află în vreuna dintre circumscripţiile instanţelor în raza cărora se găsesc imobilele, iar numai în caz contrar, este competentă oricare instanţă în a cărei rază teritorială se află vreunul dintre imobilele ce formează obiectul partajului, alegerea urmând a fi făcută de reclamant.

În cauză, cererea de partaj vizează două imobile, situate în circumscripţiile unor instanţe judecătoreşti diferite; un imobil este situat în comuna Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa, care este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Răcari, iar celălalt imobil se află în sectorul 1 al municipiului Bucureşti, unde are domiciliul pârâtul B., şi care este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În aceste condiţii, având în vedere că domiciliul pârâtului B. este în sectorul 1, Bucureşti, unde este situat şi unul dintre imobilele a căror partajare se solicită, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "partaj", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "partaj", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.