Territorial Competence Conflict: Private Order Jurisdiction Rules and Inability of Subsequently Introduced Parties to Invoke Exception

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2017, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâtele B. Bucureşti şi B. Sucursala Târgu Jiu, obligarea pârâtelor la plata sumei de 132.919 RON, sumă ce reprezintă despăgubirea restituită către S.C. C. S.A., în urma producerii evenimentului asigurat din de 20 mai 2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5086/2019 din 8 iulie 2019, Judecătoria Târgu-Jiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 7.1 din contractul de garantare, părţile vor supune litigiul spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente la sediul social al Fondului, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 552 din 3 februarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, B., B. -Sucursala Târgu Jiu, S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 130 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe, iar necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În cauză, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, s-a realizat verificarea competenţei, astfel cum rezultă din încheierea din data de 09 octombrie 2018, iar niciuna dintre părţile iniţiale chemate în judecată nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale; prin urmare, instanţa iniţial învestită a rămas competentă să soluţioneze cauza.

Conchizând, instanţa a reţinut că admiterea unor excepţii, precum cea a lipsei calităţii procesuale pasive a unor pârâţi (primii chemaţi în judecată şi următorii introduşi în cauză) şi introducerea unui nou pârât nu poate determina modificarea competenţei instanţei.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor B. Bucureşti şi B.- Sucursala Târgu Jiu la plata sumei de 132.919 RON, reprezentând despăgubirea pe care a restituit-o către S.C. C. S.A., în urma producerii evenimentului asigurat din data de 20 mai 2011.

Prin încheierea din 9 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa s-a declarat competentă general, material şi teritorial să judece cauza şi a dispus introducerea în cauză a S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. - Sucursala Târgu-Jiu şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin încheierea din data de 12 martie 2019, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B., invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru considerentul că beneficiarul asigurării este Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C C. S.A.; a dispus conceptarea şi citarea în cauză a Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, în calitate de pârât, cu copie de pe cererea de chemare în judecată.

La data de 03 aprilie 2019, pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, solicitând să se constate că cererea este de competenţa Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, şi să se dispună, pe cale de excepţie, declinarea competenţei de soluţionare a prezentului dosar către instanţa competentă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07 iunie 2019, instanţa a amânat cauza, pentru ca apărătorul reclamantului să depună la dosar, în copie conformă cu originalul, contractul de garantare sau extras din acesta, şi a prorogat discutarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată de pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, prin întâmpinare.

Având în vedere cele anterior relatate, Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum şi cea cuprinsă în dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În raport de prevederile art. 129 alin. (1) şi alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că, numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competenţa teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri, competenţa teritorială fiind de ordine privată.

Cum, în speţă, este dedusă judecăţii o acţiune în răspundere civilă delictuală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispoziţiilor art. 107 şi 112 C. proc. civ., norma de competenţă teritorială aplicabilă litigiului de faţă este de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată, pe calea excepţiei de necompetenţă, numai de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu nu a fost invocată de către pârâţii chemaţi iniţial în judecată, ci a fost invocată, prin întâmpinare, de pârâtul introdus ulterior în cauză, respectiv de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, şi a fost soluţionată după mai multe termene de judecată acordate în cauză.

În plus, conform menţiunilor cuprinse în încheierea din 9 octombrie 2018, la primul termen de judecată stabilit în cauză, Judecătoria Târgu-Jiu, secţia civilă şi-a verificat, din oficiu, competenţa, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, prin urmare, competenţa a fost definitiv stabilită în favoarea acestei instanţe.

În aceste condiţii, cum pârâţii chemaţi iniţial în judecată nu au invocat, prin întâmpinările depuse, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, iar modificarea cadrului procesual nu determină modificarea competenţei instanţei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2020.