Inadmissibility of revision against filter-panel dismissal of manifestly unfounded appeal

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 663 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 aprilie 2020.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris, este 13 octombrie 2016, anterior modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

De asemenea, Înalta Curte reţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 559 din 26 septembrie 2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1008 din 16 decembrie 2019, nu este incidentă în speţă pentru argumentele mai sus expuse, decizia curţii constituţionale vizând normele de procedură, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin decizia nr. 663 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Înalta Curte reţine că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că împotriva deciziei nr. 663 din 5 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.

Analizând pricina şi din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., se reţine că exceptând situaţiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiţie de admisibilitate.

În ceea ce priveşte noţiunea de "evocare a fondului de către instanţa de recurs", Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc această condiţie hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat sau atunci când recursul a fost admis, cu consecinţa casării deciziei pronunţate în apel şi menţinerii hotărârii primei instanţe.

În cauza de faţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Aşadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reţinute, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispoziţiilor invocate de către revizuent, respectiv a art. 509 din C. proc. civ.

Cu privire la critica revizuentului referitoare la lipsa semnăturii membrilor completului de judecată de pe exemplarul hotărârii care i-a fost comunicată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 426 alin. (6) din C. proc. civ. şi art. 131 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, hotărârea judecătorească se întocmeşte în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei.

De asemenea, potrivit art. 427 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 131 alin. (8) din acelaşi regulament, hotărârea se comunică din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă.

Ca atare, împrejurarea că exemplarul comunicat revizuentului, identic cu cel aflat la dosarul cauzei, nu poartă semnăturile completului de judecată se explică prin aceea că, potrivit dispoziţiilor legale mai sus indicate, hotărârea se redactează doar în două exemplare originale, purtând semnăturile membrilor completului de judecată.

În raport de aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 663 din 05 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 663 din 05 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 iulie 2020.