Inadmissibility of revision against non-appealable screening panel decisions and incompetence declarations in labor litigation

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva decizei civile nr. 172 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Instanţa a reţinut că obiectul dosarul se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 şi, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, în favoarea secţiei I civile a instanţei supreme.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestor decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 20 martie 2020.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 29 aprilie 2020, a fost fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în şedinţă publică.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris, este 23 noiembrie 2015, anterior modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva decizei civile nr. 172 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru şi nesupusă niciunei căi de atac, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevede că: În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, în favoarea secţiei I civile a instanţei supreme, hotărârea nefiind supusă unei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ. Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată următoarele: Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menţionate, rezultă că deciziile atacate nu sunt susceptibile de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul x/2018, ce au fost atacate cu revizuire, nu sunt supuse, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva acestor decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi a deciziei civile nr. 650 din 26 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul x/2018

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.