Revision for contradictory judgments: one-month filing deadline runs from finality of last judgment, not communication of reasoning

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 278 C.pr.penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015, formulată de partea civilă A., prin reprezentanţi legali B. şi C.; în temeiul art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C.pr.penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare cu privire la aceeaşi decizie penală, formulată de partea civilă A., prin reprezentanţi legali B. şi C.; în temeiul art. 275 alin. (2) C.pr.penală, a fost obligată partea civilă A., prin reprezentanţi legali B. şi C. la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

2. Cererea de revizuire

2.1. Motivele cererii

Revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C., la 21 noiembrie 2018, a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, înlăturarea considerentelor contrare celor din decizia nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015 şi trimiterea dosarul nr. x/2018 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pentru rejudecare.

În cuprinsul cererii arată că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă şi atunci când există contrarietate între considerentele hotărârilor, nu doar între dispozitivele acestora, în raport de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat şi efectele acesteia.

Mai arată revizuenta că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa hotărârilor definitive potrivnice, chiar dacă nu a fost rezolvat fondul cauzei prin amândouă, având în vedere că acest motiv de revizuire vizează şi hotărârile care nu evocă fondul cauzei; condiţia triplei identităţi (părţi, obiect şi cauză), cu menţiunea că primul proces a avut ca obiect apel, iar în al doilea proces a fost soluţionată cererea de îndreptare eroare materială şi contestaţie la executare - lămurire dispozitiv apel; pronunţarea hotărârilor în dosare diferite; neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces.

În privinţa termenului de declarare a căii de atac a revizuirii, arată că teremenul de o lună curge de la data comunicării hotărârii a cărei anulare se solicită având în vedere că existenţa unei contrarietăţi între considerentele celor două hotărâri nu se putea constata decât după redactarea şi comunicarea deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018. Solicită, în situaţia în care se va aprecia diferit, repunerea în termenul de declarare a căii de atac apreciind incidente dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ. fiind în prezenţa unor motive temeinic justificate.

Revizuenta a invocat faptul că există considerente potrivnice în cuprinsul celor două hotărâri penale, respectiv decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, cu privire la pretinsa reformare în întregime a laturii civile, sub aspectul cuantumului daunelor morale şi a daunelor materiale acordate.

A susţinut revizuenta că o reformare parţială a laturii civile s-a produs exclusiv cu privire la titularul sumei reprezentând daunele materiale, în sensul că s-a menţinut cuantumul sumei acordate cu acest titlu, dar s-a schimbat titularul dreptului.

A mai susţinut că nu a avut loc o reformare în întregime a hotărârii fondului, ci numai parţială, şi sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanţa de apel menţinând unele din dispoziţiile instanţei de fond şi anume pe cea referitoare la obligarea în solidar a inculpatei şi a părţilor responsabile civilmente la plata sumei de 4.000 RON către stat.

Arată revizuenta că nu s-a produs o reformare în întregime a laturii civile atât timp cât instanţa de apel arată că va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată numai în limitele deja precizate, pentru ca în aceeaşi decizie să menţioneze că vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu au fost criticate şi în privinţa cărora nu se constată nici din oficiu motive de desfiinţare.

A apreciat revizuenta că hotărârile, sub aspectul considerentelor, nu se pot concilia nici cu privire la dobânda legală aplicată sumelor de bani acordate părţii civile A. cu titlu de daune morale şi daune materiale.

2.2. Întâmpinări

În termen procedural, intimata D. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi:părţi, obiect şi cauză.

Intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia a depus întâmpinare prin care invocă excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi arată că termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speţă, este data pronunţării, şi nu de la data comunicării hotărârii.

Pe fondul cererii de revizuire, se învederează că deciziile penale indicate de revizuentă nu sunt contradictorii, nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015.

2.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

La termenul de judecată din 25 iunie 2020, Înalta Curte a reţinut dosarul în pronunţare asupra cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii, formulată de revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C., asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire întemiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., precum şi asupra aspectului vizând încetarea căii de atac a revizuirii faţă de S.C.E. S.A. prin lichidator judiciar F. - filiala Cluj, în raport de dispoziţiile art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014.

Analizând cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În cauză, prin cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., arătând că a formulat cererea de revizuire împotriva considerentelor deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită i-au fost comunicate odată cu decizia revizuită, fiindu-i imposibil să promoveze revizuirea în termenul legal.

Înalta Curte constată că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât revizuentul nu invocă existenţa unor motive temeinic justificate care să-l fi împiedicat să formuleze cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile legale.

Astfel, motivul de repunere în termen invocat, necunoaşterea considerentelor hotărârii atacate, a fost avut în vedere la momentul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă acesta tinde, în realitate, să modifice şi să eludeze textul de lege menţionat anterior, care stipulează expres că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, nu de la data comunicării acesteia.

În consecinţă, reţinând că nu sunt sunt îndeplinite condiţiile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de către revizuentă.

Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă se invocă neconcordanţa dintre considerentele deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, aspect în raport de care Înalta Curte constată că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În speţă, ultima hotărâre în sensul articolului anterior menţionat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, care a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 552 alin. (1) C.pr.penală, potrivit cărora hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel, coroborate cu faptul că hotărârea judecătorescă a cărei lămurire se solicită este definitivă, situaţie în care şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C.pr.penală este definitivă.

Dispoziţiile art. 552 alin. (1) C.pr.penală sunt incidente în cauză dat fiind că prin decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, inculpata D., partea civilă A. prin reprezentanţi legali B. şi C. şi părţile respobsabile civilmente Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia şi S.C. E. S.A. şi sentinţa penală nr. 411 din 6 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Slobozia a fost desfiinţată, în parte, atât pe latura civilă, cât şi pe latura penală.

Raportat la datele speţei, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 19 octombrie 2018.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 noiembrie 2018, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancţiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrge decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Cu privire la încetarea căii de atac a revizuirii faţă de S.C.E. S.A. prin lichidator judiciar F. - filiala Cluj, în raport de dispoziţiile art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată că acest aspect reprezintă o chestiune ce nu se mai impune a fi analizată având în vedere soluţia pronunţată cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C..

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, formulată de revizuenta A..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.