Inadmissibility of annulment complaint against filtering panel decision barring appeal on formal grounds

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra prezentei contestaţii în anulare, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 385 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

2. Contestaţia în anulare

Prin cererea depusă la 25 februarie 2020, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 268 din 30 ianuarie 20205, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii, contestatorul a susţinut că nu a fost citat, deşi citarea sa în proces era obigatorie; aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este eronată, în speţă, neexistând niciunul dintre motivele invocate de acest text de lege; decizia atacată este pronunţată de o instanţă necompetentă material, cauza fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ; instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra nulităţii adresei nr. x/2018 emise în 28 mai 2019; în cauză a fost pronunţată o decizie în loc de încheiere.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prioritar, Înalta Curte reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris, este 2 decembrie 2015, anterior modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) şi alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi care vizează, exclusiv, hotărârile pronunţate de instanţele de recurs şi de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: 1) hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2) hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3) hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 4) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; 5) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii şi 6) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Contestaţia în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, prin decizia nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 385 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Astfel, procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reţine că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac. Ca atare, aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.

În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate se constată că împotriva deciziei nr. 268 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 268 din 30 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.