Jurisdictional conflict resolved: credit guarantee fund deemed public authority, administrative court competent.

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29 septembrie 2017, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM) S.A. IFN (denumit şi Fondul) şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei:

- anularea Deciziei nr. x/11.07.2017 prin care Fondul a respins în mod nejustificat şi cu încălcarea clauzelor contractului de garantare prin achiziţia de locuinţe nr. x/03.10.2012 şi al Protocolului nr. 59/2011 cererea de plată nr. x/06.04.2017 formulată de Banca pentru plata sumei de 21.399,75 EUR, aferentă contractului de garantare menţionat;

- să constate că cererea de plată nr. x/06.04.2017 pentru suma de 21.399,75 EUR emisă de Bancă în temeiul Protocolului nr. 59/2011 şi contractului de garantare nr. x/03.10.2012 este justificată şi îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi aprobată de către Fond, astfel, cum au fost menţionate în contractul de garantare şi în Protocol, inclusiv cele prevăzute de art. 7.1 lit. g), o) şi art. 8.1 alin. (1) lit. f) şi h) din Protocolul nr. 59/2011; ca urmare a constatării caracterului justificat al cererii de plată nr. x/06.04.2017,

- să oblige Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 21.399,75 EUR, reprezentând prejudiciul produs prin respingerea cererii de plată a sumei de 21.399,75 EUR, prin emiterea Deciziei nr. x/11.07.2017 de către Fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 8.2 alin. (10) din Protocolul nr. 59/2011, aprobat prin ordinul nr. 2225/2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi art. 6.2 alin. (5) şi (6) din contractul de garantare nr. x/03.10.2012; plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 12.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1907 pronunţată la data de 20.04.2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. şi pârâtele Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, a arătat că acţiunea de faţă a reclamantei A. S.A. este o acţiune civilă, latto sensu, de drept comun, iar nu o acţiune în contencios administrativ.

În raport de art. 10 alin. (1) şi 11 şi de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că litigiul de faţă nu se subsumează noţiunii de contencios administrativ, căci nu pune în discuţie legalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat, ci priveşte obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani, sumă care însă nu are la baza un contract administrativ, ci acte de drept privat, nu de drept public.

Sub un al doilea aspect, curtea a constatat că reclamanta şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM IFN S.A. nu sunt autorităţi publice, nerezultând că aceste persoane juridice de drept privat ar fi obţinut un statut de utilitate publică, respectiv că sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică, potrivit Legii nr. 26/2000. Nimic din Protocolul-cadru nr. 59/2011 ori din reglementarea reclamantei sau a Fondului Naţional de Garantare nu denotă că regimul de putere publică ar caracteriza raportul juridic care stă la baza prezentului litigiu.

Prin urmare, curtea a reţinut că reclamanta şi Fondul Naţional de Garantare pentru IMM sunt persoane juridice de drept privat, desfăşurând fie activitate bancare (reclamanta), fie activităţi de garantare a unor credite încheiate de persoane juridice de drept privat, altfel spus o activitate de drept comun în materie contractuală.

Or, competenţa instanţei de contencios administrativ nu poate fi atrasă în aceste condiţii, întrucât, pe de o parte, activitatea Fondului nu este desfăşurată în regim de putere publică, pârâtul fiind reglementat sub forma unei societăţi comerciale, potrivit Legii nr. 31/1990, şi nefiindu-i conferite prin lege atribute de putere publică, astfel că nici decizia atacată nu este un act administrativ, ci unul civil, iar pe de altă parte, pârâtul nu deţine/nu a obţinut statut de utilitate publică, nefigurând nici în Registrul Naţional al Autorităţilor Publice din România.

Ca urmare, s-a stabilit competenţa în raport de 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi valoarea obiectului cererii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 7422 din 22 noiembrie 2019, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1211/2001 privind înfiinţarea FNGCIMM - IFN şi Actului constitutiv, Fondul este persoană juridică de drept privat şi instituţie financiară organizată ca societate comercială pe acţiuni, cu acţionar unic statul român.

Însă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, o persoană juridică de drept privat poate fi asimilată unei autorităţi publice, în sensul acestei legi, dacă a obţinut statut de utilitate publică sau dacă a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 28 - 30 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a prevederilor art. 5 - 8 din Actul constitutiv, FNGCIMM - IFN, ca instituţie cu capital de risc a primit misiunea legală de garantare a creditelor sau a altor instrumente de finanţare care pot fi obţinute de întreprinderile mici şi mijlocii de la băncile comerciale ori din alte surse, precum şi de a susţine accesul la finanţare al acestora, ceea ce reprezintă un interes general în raport cu politicile economice guvernamentale.

Astfel fiind, instanţa a constatat că misiunea legală, încredinţată potrivit dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire mai sus, reprezintă realizarea unui serviciu public, din fonduri alocate de la bugetul de stat, Ministerul Finanţelor Publice fiind reprezentantul statului român ca acţionar majoritar, aceste considerente fiind reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia de speţă nr. 3719/2014 pronunţată la data de 09.10.2014 în dosar nr. x/2012 .

De asemenea, competenţa de soluţionare a acestei cauze de către instanţele de contencios administrativ este prevăzută şi la art. 8.2 alin. (11) din Protocolul -cadru nr. 59 din data de 03.06.2011, încheiat între părţile litigante A. S.A. şi FNGCIMM.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM) S.A. IFN şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. x/11.07.2017 emise de Fond, cu consecinţa aprobării cererii ce a fost respinsă prin decizia respectivă, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei ce reprezintă prejudicial adus reclamantei prin emiterea deciziei în cauză.

Conform art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1211/2001 privind înfiinţarea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, Fondul este persoană juridică de drept privat şi instituţie financiară organizată ca societate comercială pe acţiuni, cu acţionar unic statul român.

De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că o persoană juridică de drept privat poate fi asimilată unei autorităţi publice, în sensul acestei legi, dacă a obţinut statut de utilitate publică sau dacă a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În cauză, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 28 - 30 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a prevederilor art. 5 - 8 din Actul constitutiv, FNGCIMM - IFN, ca instituţie cu capital de risc a primit misiunea legală de garantare a creditelor sau a altor instrumente de finanţare care pot fi obţinute de întreprinderile mici şi mijlocii de la băncile comerciale ori din alte surse, precum şi de a susţine accesul la finanţare al acestora, ceea ce reprezintă un interes general în raport cu politicile economice guvernamentale.

Astfel fiind, se constată că misiunea legală, încredinţată potrivit dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire mai sus, reprezintă realizarea unui serviciu public, din fonduri alocate de la bugetul de stat, iar Ministerul Finanţelor Publice este reprezentantul statului român ca acţionar majoritar.

Ca urmare, în aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.