Constitutional referral refused as inadmissible; appeal against stamp-duty refund denial dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2015, cererea de recurs formulată de petentul A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cuprinsul recursului, petentul A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea de şedinţă din 18 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 reţinându-se că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva aceste încheieri, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, petentul A. a formulat recurs, în termenul legal, de 48 ore de la pronunţare, invocându-se încălcarea art. 176 alin. (3) C. proc. civ., întrucât respectivul complet de judecată nu avea competenţa procesuală de a soluţiona un litigiu un materia contenciosului administrativ, întrucât una din părţi este o autoritate publică, cum prevede Legea nr. 554/2004.

De asemenea, au fost invocate şi recursurile în interesul legii soluţionate prin deciziile nr. XXXVI/2006 şi nr. 17/2018, pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 (4) din Legea nr. 47/1992 "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare".

Petentul a ridicat în faţa instanţei de recurs excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar prin încheierea de şedinţă din 18 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale reţinându-se că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Cum împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 petentul a declarat recurs în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în condiţiile în care instanţa de recurs a analizat cererea formulată în raport de condiţiile prevăzute expres şi imperativ de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ- potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Or, în condiţiile în care instanţa de recurs a fost învestită cu soluţionarea cererii de recurs formulate de petentul A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru din dosarul nr. x/2015, având în vedere că petentul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ce reglementează jurământul magistraţilor, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de petent nu are legătură cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, condiţie sine qua non prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. .1 din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care, constatând că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a se respinge, în temeiul art. 499 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.