Detention damages claim: cassation annulled for failure to specify grounds under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

asupra recursului de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 24 august 2018, A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale în sumă de 50 RON/zi de detenţie, de la data arestării şi până în prezent.

Prin sentinţa civilă nr. 267 din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.

A apreciat că în raport de obiectul cauzei, respectiv acordare de despăgubiri pentru condiţii de detenţie improprii (tratament inuman şi degradant), competenţa este una de drept comun, stabilită potrivit criteriului valoric reglementat prin art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., necircumscriindu-se procedurii instituite prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 37 din 6 februarie 2019, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor. A respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect pretenţii. Fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 168 din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, împotriva sentinţei tribunalului. A schimbat, în parte, sentinţa, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Justiţiei pentru Statul Român şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acesta. A menţinut în rest sentinţa apelată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., arătând că înţelege a contesta decizia curţii de apel. A precizat că doreşte a intra în posesia despăgubirilor modice de 50 RON pe fiecare zi de închisoare din data de 22 februarie 1999 şi până în prezent.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 17 decembrie 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiţiei s-a solicitat anularea recursului pentru nemotivarea acestuia.

Prin întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor s-a solicitat a se constata nulitatea recursului, pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 486 C. proc. civ. şi pentru neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 din cod.

S-a mai învederat, totodată, că recurentul nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei tribunalului, prin care i se respinsese cererea de chemare în judecată.

Susţinând că în condiţiile în care reclamantul a fost beneficiarul Legii nr. 169/2017, aşa cum a făcut dovada în faţa primei instanţe, solicitarea obţinerii daunelor pentru fiecare zi de deţinere este inadmisibilă, intimate - pârâtă a solicitat, în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat răspuns la întâmpinarea Ministerului Justiţiei, la care a achiesat în totalitate.

La 24 martie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se că motivele formulate ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 8 aprilie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Intimata - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat anularea cererii de recurs.

Recurentul a depus înscrisuri prin care şi-a expus punctul de vedere, în sensul acordării despăgubirilor solicitate.

Prin rezoluţia din 3 iunie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 24 iunie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în cauză, limitându-se a arăta că contestă decizia din apel, întrucât este îndreptăţit a primi despăgubiri modice de 50 RON pe zi de detenţie, recurentul nu a adus nicio critică hotărârii atacate, a cărei soluţie priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Justiţiei pentru Statul Român.

Se observă astfel dispoziţiile cuprinse la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care conţin prevederea expresă în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, critici prevăzute limitativ la art. 488 din cod.

Totodată, art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că « recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3) », care se referă la motivele de ordine publică.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat intervine sancţiunea nulităţii căii de atac astfel exercitată.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) din cod şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 168 din 11 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.