Revision of cassation decision inadmissible for lack of merit-evocation under Art. 322 old CPC

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

Prin decizia nr. 578 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 292A din 9 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A constatat nul recursul reclamantului împotriva încheierii din 18 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A respins, ca nefondat, recursul aceleiaşi părţi împotriva deciziei nr. 1175 A din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea acesteia şi anularea hotărârii atacate şi a precizat că motivarea se va realiza după comunicarea deciziei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Prealabil, se observă, că deşi întemeiată pe art. 509 pct. 1 din Noul C. proc. civ., cererii îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, în raport de data înregistrării litigiului pe rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv 13 decembrie 2012 şi de dispoziţiile tranzitorii cuprinse la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.

Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 322 C. proc. civ. de la 1865 care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanţa sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Or, din textul de lege menţionat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată au fost pronunţate soluţii de respingere (ca tardiv şi nefondat) a recursului, precum şi de constatare a nulităţii şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Rezultă că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 578 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2020.