Recognition of foreign adoption judgment; nullity of cassation appeal for lack of substantive legal grounds

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la data de 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petenta A. a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti prin care a fost adoptată, şi anume sentinţa civilă nr. 25/2018, cu numărul de rol general 10183/2016, publicată în data de 25 mai 2018 de către Tribunalul din Torino, Corso Vittorio Emanuele II, 130, 10128 Torino, prin care îi sunt atribuite drepturile depline tatălui său, B..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 96 din data de 25 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Cluj a respins cererea formulată de petenta A., având ca obiect recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti - sentinţa nr. 25/2018, pronunţată de către Tribunalul din Torino, în cauza având numărul de rol general 10183/2016.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 177A din data de 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 96 din data de 25 februarie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, pe care a menţinut-o.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 177A din data de 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018, la data de 23 decembrie 2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este legal timbrat, este formulat în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a constatat că, prin cererea de recurs, recurenta-petentă a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca, în cauză, completul de filtru să aprecieze dacă susţinerile acesteia pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele evidenţiate prin raport.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că, deşi a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând aplicarea greşită a prevederilor art. 455 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 1.097 alin. (2) teza finală C. proc. civ., recurenta-petentă nu a arătat în concret în ce constă această greşeală a instanţei şi nu a formulat critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Astfel, după ce a prezentat pe larg raţionamentele care au dus la adoptarea soluţiilor pronunţate de instanţele de fond şi de apel, recurenta-petentă a invocat aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei şi de probele administrate în cauză, susţinând că a fost crescută în mod continuu de mama sa împreună cu B., încă din anul 2004, precum şi că a locuit cu aceştia, atât în perioada cât a fost minoră, cât şi ulterior, până în prezent.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenta-petentă, care tind la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţele de fond şi de apel, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză.

Aceste susţineri excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum invocarea incidenţei art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, iar criticile formulate de recurenta-petentă nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei nr. 177/A din data de 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.