Nullity and inadmissibility of cassation against decisions resolving civil review requests, based on finality of cassation-stage rulings and failure to frame arguments within statutory cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată, la data de 21 martie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2019, contestatoarele A. şi B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C. şi D., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865 şi solicitând anularea deciziei atacate, iar, pe fond, admiterea contestaţiei la executare.

În prealabil, curtea de apel, având în vedere textele de lege invocate prin cererea de revizuire, a reţinut că în soluţionarea acestei căi de atac se aplică noul C. proc. civ., respectiv Legea nr. 134/2010, acest act normativ fiind incident în cauză faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, prin raportare la data cererii iniţiale care a determinat litigiul dedus judecăţii ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, precum şi în conformitate cu prevederile exprese ale art. 513 alin. (1) din noul C. proc. civ. care arată că "cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin decizia civilă nr. 638 din data de 5 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C. şi D..

3. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei 638 din data de 5 septembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs revizuentele A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2019, la data de 5 noiembrie 2019.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reţinându-se că, în opinia raportorului, decizia recurată, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este supusă căii de atac a recursului.

Referitor la decizia pronunţată cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportorul a apreciat că aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar calea de atac a fost formulată de către recurentele-revizuente în termen legal, cererea de recurs fiind legal timbrată şi îndeplinind condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, raportorul a reţinut că intimata C., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., completul de filtru urmând a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a analiza dacă criticile formulate de recurentele-revizuente pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentele-revizuente A. şi B. au susţinut că decizia pronunţată în cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este supusă căii de atac a recursului, iar criticile formulate sunt încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Intimatele C. şi D. nu au formulat puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţiile evidenţiate în cuprinsul raportului întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Recursul formulat de către revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că recurentele-revizuente au invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, nefiind formulate critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei şi de probele administrate în cauză.

Respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel, în esenţă, a reţinut că, în prezenta cauză, solicitându-se anularea deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de recurs, într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare, revizuentele nu au susţinut în realitate contrarietatea acestei hotărâri cu alte hotărâri definitive, în sensul motivului de revizuire invocat formal - situaţie care nici nu ar putea să existe, în condiţiile în care decizia atacată este una prin care a fost respinsă calea de atac a recursului ca fiind inadmisibilă, iar celelalte hotărâri sunt pronunţate în alte faze procesuale, asupra fondului litigiilor respective, fără nicio legătură, aşadar, cu aspectul dezbătut prin decizia instanţei de recurs - ci se critică pe această cale împrejurarea că instanţa de recurs, ca urmare a soluţiei adoptate, nu a mai analizat efectele celor două hotărâri anterioare.

În dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate, recurentele-revizuente au susţinut că instanţa a respins în mod greşit cererea de revizuire, fără a administra şi analiza toate probele solicitate în data de 5 septembrie 2019 şi fără a cerceta pe fondul cauzei efectele pe care le produc cele două hotărâri definitive (sentinţa civilă nr. 2644 din data de 31 mai 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Judecătoria Cornetu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 91/2013 a Tribunalului Ilfov, şi sentinţa civilă nr. 2633 din data de 21 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Cornetu).

Or, cum recurentele-revizuente îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul de administrare şi apreciere a probelor de către instanţa de revizuire, aceste susţineri excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii atacate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, recurentele-revizuente au prezentat aspecte teoretice vizând conceptul de "exces de putere", susţinând şi că instanţa de revizuire a încălcat dreptul la un proces echitabil şi nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, respingând probele pe care le-au propus, judecând cererea de revizuire la primul termen de judecată, în lipsa uneia dintre intimate care nu era legal citată şi pronunţându-se numai asupra excepţiei inadmisibilităţii, fără a administra probe noi şi nesoluţionând pe fond cauza.

Aceste susţineri nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, neconvertindu-se în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, având în vedere că recurentele-revizuente aduc din nou în discuţie modul de administrare şi de apreciere a probelor, ceea ce nu este permis în faza procesuală a recursului, şi invocând o pretinsă lipsă de procedură, dar fără a arăta în ce mod procedura de citare a fost viciată şi nici care este vătămarea pe care au suferit-o.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentele-revizuente nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentele-revizuente nu respectă rigorile prevăzute de lege pentru motivarea căii de atac a recursului, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul formulat de către revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul."

Totodată, conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea a fost soluţionat fondul pricinii.

În speţă, prin hotărârea atacă cu revizuire - decizia civilă nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1015 din data de 13 martie 2018 a Tribunalului Ilfov.

Astfel, raportat la dispoziţiile legale evocate, decizia nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2016, prin care a fost soluţionat un recurs, precum şi decizia pronunţată ulterior de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIII-a civilă asupra cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive.

Prin urmare, cum în speţă, sunt incidente prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019, fiind definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, cum recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentele A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.